6 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulgár, ~ă [At: I. IONESCU, C. / V: băl-, bol-, -gắr / Pl: ~i, ~e / E: vsl баъгарини] 1 smp Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei unde, în sec. VII-IX a fost asimilată de slavi, care i-au luat numele. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Bulgariei. 4-5 smf, a (Om) originar din Bulgaria. 6 smp Populația care locuiește în Bulgaria. 7-9 Care aparține Bulgariei (sau bulgarilor (1, 6)) Si: bulgăresc (1-3). 10-12 a Specific Bulgariei sau bulgarilor (1, 6) Si: bulgăresc (4-6) 12-15 a Care provine din Bulgaria sau de la bulgari (1, 6) Si: bulgăresc (7-9). 16 sf Limba bulgară.

BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de Nord-Est a Bulgariei de astăzi, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. S. m. Persoană care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau bulgarilor (1), privitor la Bulgaria ori la bulgari; bulgăresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ.

BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. ◊ (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ.

BULGÁR2, -Ă, bulgari, -e, adj. Care ține de sau se referă la R. P. Bulgaria; al bulgarilor; bulgăresc. Poporul bulgar. Literatura bulgară.În sec. al IX-lea și al X-lea se formează statul feudal bulgar. IST. R.P.R. 56.

BULGÁR1, bulgari, s. m. Persoană făcînd par.te din populația de bază a R. P. Bulgaria sau originară de acolo. Cei doi vîslași erau bulgari. DUMITRIU, B. F. 158.

BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba bulgară. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. – Slav (v. sl. blŭgarinŭ).

BULGÁR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei sau este originară din Bulgaria. /<sl. bugarinu

BULGÁR1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Bulgariei sau populației ei; din Bulgaria. /<sl. bugarinu

búlgăr2 sm [At: LB / Pl: ~i / E: mg polgár (meșter)] (Reg; mgm) Primar.

búlgăr3, ~ă a vz bulgar

búlgăr1 sm [At: LB / V: bulg, ~e / Pl: ~i / E: nct] Bucată compactă dintr-o materie solidă (mai ales de pământ).

búlgăre sm vz bulgăr1

BÚLGĂR, bulgări, s. m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: búlgăre s. m.] – Et. nec.

BÚLGĂR s. m. v. bulgăre.

BÚLGĂR s. m. v. bulgăre.

BÚLGĂR s. m. v. bulgăre.

BÚLGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: búlgăr s. m.] – Et. nec.

BÚLGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă, solidă (de obicei de formă sferică) de pămînt sau dintr-o materie oarecare. Văzu de-o parte și de alta, ogoarele negre, printre bulgării cărora ieșeau sulițele verzi ale ierbii. DUMITRIU, B. F. 159. Zvîrrr! de vreo două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. CREANGĂ, A. 49. – Variantă: búlgăr (LESNEA, I. 117, GOGA, P. 40) s. m.

BÚLGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă, solidă, dintr-o materie oarecare, mai ales de pământ. [Var.: búlgăr s. m.]

BULGÁRĂ f. art. Limba bulgarilor. /<sl. bugarinu

BÚLGĂRE ~i m. Bucată mare și compactă, de obicei de formă sferică, dintr-un material solid (pământ, zăpadă etc.); bolovan. [Var. bulgăr] /Orig. nec.

arată toate definițiile

Intrare: Bulgar
Bulgar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bulgar
Intrare: bulgar (adj.)
bulgar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgar
  • bulgarul
  • bulgaru‑
  • bulga
  • bulgara
plural
  • bulgari
  • bulgarii
  • bulgare
  • bulgarele
genitiv-dativ singular
  • bulgar
  • bulgarului
  • bulgare
  • bulgarei
plural
  • bulgari
  • bulgarilor
  • bulgare
  • bulgarelor
vocativ singular
plural
Intrare: bulgar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgar
  • bulgarul
  • bulgaru‑
plural
  • bulgari
  • bulgarii
genitiv-dativ singular
  • bulgar
  • bulgarului
plural
  • bulgari
  • bulgarilor
vocativ singular
  • bulgarule
  • bulgare
plural
  • bulgarilor
Intrare: Bulgăr
Bulgăr nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bulgăr
Intrare: bulgăr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgăr
  • bulgărul
  • bulgăru‑
plural
  • bulgări
  • bulgării
genitiv-dativ singular
  • bulgăr
  • bulgărului
plural
  • bulgări
  • bulgărilor
vocativ singular
plural
Intrare: bulgăr(e)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgăr
  • bulgărul
  • bulgăru‑
plural
  • bulgări
  • bulgării
genitiv-dativ singular
  • bulgăr
  • bulgărului
plural
  • bulgări
  • bulgărilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgăre
  • bulgărele
plural
  • bulgări
  • bulgării
genitiv-dativ singular
  • bulgăre
  • bulgărelui
plural
  • bulgări
  • bulgărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bulgar (adj.)

  • 1. Care aparține Bulgariei sau bulgarilor, privitor la Bulgaria ori la bulgari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bulgăresc 2 exemple
    exemple
    • Poporul bulgar. Literatura bulgară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • În secolul al IX-lea și al X-lea se formează statul feudal bulgar. ISTORIA R.P.R. 56.
      surse: DLRLC

etimologie:

bulgar, -ă (persoană) bulgar bulgară

  • 1. substantiv masculin (la) plural Populație turcică, așezată la sfârșitul secolului VII în regiunea de Nord-Est a Bulgariei de astăzi, unde, în secolele VII-IX, a fost asimilată de slavi.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (la) singular Persoană aparținând acestei populații.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Persoană care face parte din populația Bulgariei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Cei doi vîslași erau bulgari. DUMITRIU, B. F. 158.
      surse: DLRLC
    • comentariu Pentru feminin se folosește de regulă forma bulgăroaică.
      surse: DOOM 2

etimologie:

bulgăr(e) bulgăr bulgăre

  • 1. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bolovan grunz diminutive: bulgăraș 2 exemple
    exemple
    • Văzu de-o parte și de alta, ogoarele negre, printre bulgării cărora ieșeau sulițele verzi ale ierbii. DUMITRIU, B. F. 159.
      surse: DLRLC
    • Zvîrrr! de vreo două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. CREANGĂ, A. 49.
      surse: DLRLC

etimologie: