2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚHNĂ s. f. v. bufnă.

BÚHNĂ s. f. v. bufnă.

BÚHNĂ, buhne, s. f. (Mold.) Bufniță. Din adîncuri veni plîngerea singuratică și duioasă a buhnei, ca o chemare omenească. SADOVEANU, O. I 305. În streașină poienii fîlfîie buhnele și huhurezii. SADOVEANU, O. A. II 176. Buhna greu suspină. ALECSANDRI, P. A. 54. – Variantă: búfnă (ALECSANDRI, P. A. 101) s. f.

buhnă f. buhă: îmi pare că-s o ruină, pe care buhna țipă AL.

búfnă sf vz bufniță

búfniță sf [At: EMINESCU, N. 23 / Pl: ~țe / E: bufnă + -iță] 1 Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, cu penajul de culoare brun-ruginie, cu dungi negre și galbene, cu capul mare și ochii galben-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi (Bubo bubo) Si: bou-de-noapte, buhă, bufnă.

BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.; rar) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Formație onomatopeică.

BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.; rar) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Formație onomatopeică.

BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Onomatopee.

BÚFNĂ ~e f. v. BUFNIȚĂ. /Onomat.

bufnă f. bufniță: bufnele posomorîte țipă cu glas amorțit AL. [V. buhă].

búfniță ș ĭ (rar) búfnă f., pl. e (d. buhnă, buhă, buhnesc). Huhurez fără moțurĭ, o mare pasăre răpitoare nocturnă. Fig. Om cu ochiiĭ holbațĭ. Om tăcut și mizantrop. V. boaghe, bogză.

buhă și búhnă f., pl. e (rudă cu buf 2, bufniță ș.a., ca ngr. búfos, bufniță, lat. bubo, bufniță, bufo, broască rîĭoasă, sp. buho, pg. bufo, bufniță; ung. buhu, bufniță. Cp. cu boncăĭ, puhav). Rar. Bufniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búfnă (rar) s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne

búfnă s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÚFNĂ s. v. bufniță, buhă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Buhn/ă, -ea, -ilă, -iț v. Buf III.

Intrare: Buhnă
Buhnă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Buhnă
Intrare: bufnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufnă
  • bufna
plural
  • bufne
  • bufnele
genitiv-dativ singular
  • bufne
  • bufnei
plural
  • bufne
  • bufnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buhnă
  • buhna
plural
  • buhne
  • buhnele
genitiv-dativ singular
  • buhne
  • buhnei
plural
  • buhne
  • buhnelor
vocativ singular
plural

bufnă buhnă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Din adîncuri veni plîngerea singuratică și duioasă a buhnei, ca o chemare omenească. SADOVEANU, O. I 305.
      surse: DLRLC
    • În streașina poienii fîlfîie buhnele și huhurezii. SADOVEANU, O. A. II 176.
      surse: DLRLC
    • Buhna greu suspină. ALECSANDRI, P. A. 54.
      surse: DLRLC

etimologie: