budulan, ~ă a [At: ȘEZ. V, 39/₂₆ / Pl: ~i, ~e / E: budală + -an] Bocciu.

budulán V. bodolan.

bodolan sn [At: VICIU, GL. / V: ho- / Pl: ~i / E: rs ходули „catalige”] (Reg; lpl) Ciolan.

bodolan s.n. (reg.) Os mare, ciolan. • pl. -e. /etimol. nec.

bodolán, hodolán și budulán (vest) n., pl. e (cp. cu rus. hodúli, picĭoroange, și bg. hodilo, talpă). Fam. Os mare și lung, maĭ ales al picĭoruluĭ. A-țĭ face de bodolane, a-țĭ face de cap, a te purta așa încît să-țĭ atragi o pedeapsă: lupu-șĭ face de bodolane. – În Olt. șod-. (N. Pl. Ceaur, 18). V. cocale.

Budu, -l, -lan, -lat, -lea, -lușa, -na, -uțea etc., v. Bud I 3 -6, II 18, 19 etc.