2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buciníș sm [At: ANON. CAR. / V: buceníș, bucimíș, buciuníș / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cucută. 2 (îc) ~-de-apă, -de-baltă Cucută-de-apă. 3 Anghelică. 4 Pătrunjelul-câinelui.

BUCINÍȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.

BUCINÍȘ s. m. (Bot.; reg.) Cucută.

buciniș m. 1. Bot. angelică; 2. Tr. cucută. [Din cotorul plantei se fac buciume și fluiere].

buciníș m. (d. bucĭum. D. rom. vine bg. bučiniš. V. și dudaĭe). Un fel de cucută neveninoasă pe ale căreĭ vlăstare tinere le mănîncă oameniĭ în nordu Europeĭ (anchangelica officinalis). Un fel de cucută foarte veninoasă care crește în apă (cicuta virosa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși

buciníș s. m., pl. buciníși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUCINÍȘ s. v. anghelică, cucută, pătrunjel-câinesc, pătrunjelul-câinelui.

buciniș s. v. ANGHELICĂ. CUCUTĂ. PĂTRUNJEL-CÎINESC. PĂTRUNJELUL-CÎINELUI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUCINIȘU, com. în jud. Olt; 2.412 loc. (1991).

Intrare: Bucinișu
Bucinișu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bucinișu
Intrare: buciniș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buciniș
  • bucinișul
  • bucinișu‑
plural
  • buciniși
  • bucinișii
genitiv-dativ singular
  • buciniș
  • bucinișului
plural
  • buciniși
  • bucinișilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buciniș

etimologie: