Bușteni pl. comună în județul Prahova, cu o pozițiune încântătoare între munți: 900 loc. Fabrică de hârtie.

bușteán sm [At: GORJAN, H. II, 205 / V: boș~, (Mol) ~tihán / Pl: ~eni / E: nct] 1 Partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere Si: buturugă. 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi Si: bilă¹, bârnă. 3 (Pfm; îe) A dormi (sau a fi, a sta, a rămâne etc. mort) (ca un) ~ (negru) A dormi neclintit Cf butuc, tun. 4 (Pfm; îe) A ajunge să bată ~ ii A deveni orb. 5 (Pfm; îe) A lămuri (pe cineva) ~ A explica un lucru cuiva, așa încât să nu înțeleagă nimic. 6 (Pfm; îe) A fi lămurit (de cineva) ~ A nu înțelege nimic din explicațiile cuiva. 7 (În basme, cu înțeles neprecizat; îc) ~ul-ielelor, ~ul-zânelor Bradul zânelor. 8 (La roată) Butuc.

BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac (de obicei întreg) tăiat și curățit de crengi; partea tulpinii rămasă în picioare, după tăiere, cu rădăcinile înfipte în pămînt. V. butuc, buturugă. Înșfăcă într-o singură mînă gleznele subțiri ale lui Ioniță... și așa, purtîndu-l ca pe un buștean, porni spre poartă. GALAN, Z. R. 271. Pare că un rîu de bușteni curge printre munți. BOGZA, C. O. 372. Peștii... pluteau alături cu buștenii noduroși de stejari. ODOBESCU, S. III 276. ◊ (Ca termen de comparație pentru a arăta imobilitatea, insensibilitatea sau izolarea; uneori adverbial) E greu să te vezi așa deodată strîns și să stai ca un buștean. SLAVICI, O. I 357. Găsi pe toți morți bușteni. ISPIRESCU, L. 139. De nu vii, bade-n o lună, Mă afli pe cîmp nebună; De nu-i veni într-un an, Mă afli neagră buștean! HODOȘ, P. P. 217. De știam Cît o să pat într-un an... Rămîneam singur buștean. TEODORESCU, P. P. 324. ◊ Expr. A dormi buștean = a dormi adînc. Neauzind cocoșul cîn- tînd, dormi buștean, pînă se apropie ziua bine. ȘEZ. V 20. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămînea) tot nedumerit, în urma unor explicații neclare.

BUȘTEÁN, bușteni, s. m. Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere. ◊ Expr. A dormi buștean = a dormi adânc. A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare.

BUȘTEÁN ~éni m. 1) Tulpină a unui copac curățată de crengi; trunchi. 2) Bucată groasă de lemn de foc; butuc; buturugă. 3) fig. fam. Persoană lipsită de pricepere și de simțire; om nepriceput și nesimțit. * A dormi ~ a dormi adânc, fără simțire; a dormi bute. A (se) lămuri ~ a da (sau a primi) o explicație neclară; a lăsa (sau a rămâne) nelămurit. /Orig. nec.

buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr’un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean.

bușteán m., pl. enĭ (sas. bumštam, germ. baum-stamm, trunchĭ de copac. cp. și cu buștihan). Vest. Trunchĭ de copac tăĭat și fără ramurĭ. Fig. Om prost. Adv. A dormi buștean, a dormi búmben, a dormi butuc, adînc, greŭ, dus. V. butuc, cĭolpan.

bușteán s. m., pl. bușténi

bușteán s. m., pl. bușténi

buștean, -teni.

BUȘTEÁN s. v. butuc.

BUȘTEÁN s. 1. v. buturugă. 2. butuc, (înv. și reg.) pociumb. (~ rămas în pământ după tăierea copacului.)

buștean s. v. BUTUC.

BUȘTEAN s. 1. butuc, buturugă, ciot, (pop.) bucium, teșitură, (reg.) boancă, buștihan, butură, ciomp, ciuteică, gros, (prin Ban. și Transilv.) bălvan, (Mold.) ciotcă, (Olt.) ciumpan, (prin Mold.) lostopană, (Olt. și Ban.) turugă, tutuc. (Pune un ~ pe foc.) 2. butuc, (înv. și reg.) pociumb. (~ rămas în pămînt după tăierea copacului.)

bușteán (bușténi), – 1. Trunchi de copac tăiat. – 2. (Rar) Lemn ars. – Var. boștean, (Mold.) buștihan. – Mr. buștină „funingine”. Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese săs. bumstam, din germ. Baumstamm „trunchi de copac”, care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvîntului, dar care nu corespunde prezenței din mr., și nici der. buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Trans., incendiu, devastare). În toți acești der. pare a se recunoaște un reprezentant al lat. bustum „ars” sau „rug”.

BUȘTENI, oraș în jud. Prahova, pe Valea Prahovei, la poalele masivului Caraiman, la 883 m alt.; 12.619 loc. (1991). Fabrică de hîrtie (1882) și de cherestea. Panificație; var hidraulic. Stațiune balneoclimaterică (cu ape clorosodice, calcice, magneziene, iodurate, carbonatate) și turistică. Casa memorială „Cezar Petrescu”. Linie de telecabină spre cabana Babele. Punct de plecare spre cabanele din M-ții Bucegi. Grădină zoologică. Biserică (sec. 20).

a dormi buștean / dus / greu expr. a avea un somn profund.

a se lămuri buștean expr. a rămâne nedumerit.