3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUȘ, (1) buși, s. m. (2) bușuri, s. n. 1. S. m. (Pop.) Pumn. ◊ (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. 2. S. n. (Înv.) Lovitură puternică dată cu pumnii. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși2.

buș1 [At: ANON. CAR. / Pl: ~e, ~uri / E: nct] (Pop) 1 sm (Mpl) Pumn. 2 sm, sn (Îlav) În patru ~i sau de-a ~le(a) În patru labe. 3 sm (Pex; lpl) Lovitură puternică. 4 sm Pietricele folosite într-un joc numit în buși. 5 sm (Reg) Pământ strâns laolaltă.

buș2 sm [At: G. GIUGLEA, ap. DA / Pl: ~i / E: lat byssus] (Îrg) Ciorap gros de lână, lucrat, de obicei, cu un singur cârlig.

buș3, ~ă a [At: T. DINU, Ț.O., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Olt) Roșcat.

buș m. pumn, numai în locuțiunea: a merge de-a bușile, pe mâini si pe picioare (cum umblă pruncii). [Vechiu-rom. buș, pumn (Dosofteiu), sens păstrat de formele derivate: probabil de origină onomatopeică].

bușái sn [At: TDRG / Pl: ? / E: buși] (Pop) Lovitură puternică (cu pumnul).

BUȘI1 s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Din buși2.

BUȘI1 s. m. pl. (Numai în loc. adv.) În patru buși = sprijinit pe mîini și pe picioare, în patru labe. [Copiii mici] se lăsau încet-încet și rîdeau iar, cînd se vedeau în patru buși la pămînt, scăpați de amețeala statului în picioare. SANDU-ALDEA, U. P. 160. (În legătură cu verbe de mișcare) De-a bușilea (sau bușite, bușele) = pe brînci. Cățărîndu-se din stei în stei, mai d-a bușele... se urcă deasupra muntelui. ISPIRESCU, L. 195. – Forme gramaticale: bușilea, bușile, bușele.

BUȘI1 s. m. pl. (În expr.) În patru buși = în patru labe. De-a bușilea = pe brânci. [Formă gramaticală: (în expr.) bușilea] – Comp. bg. buša „a lovi cu pumnul”.

BUȘI ~ m. la pl. 1): În patru ~ în patru labe. 2): De-a bușilea târându-se pe brânci. /v. a buși


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buș2 (lovitură) (înv.) s. n., pl. búșuri

!buș1 (pumn, joc, ciorap) (pop.) s. m., pl. buși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUȘ subst. 1. Bușul, mold. (RI V 225). 2. Bușa, fam., olt. și ard. (Sur VI; RI VI 262; Paș). 3. Bușan, ard. (Paș). 4. Bușe, (T-Jiu); – pren. (Am 107); – clăcaș (Hur). 5. Bușu pren.; Bușiu frecv., Bușică, Bușica, Bușcu, Bușulenga, forme ar. (Cara 26, 34) probabil de altă origine. 6. Bușel, Ion, Moga (AO V 225). 7. Bușilă (Paș; Bir I; Arh; Vra); -Lupul, 1790 (BCI VII 21). 8. Bușoia, C. (Grd 44); Bașaia (Paș). 9. Cu div. sufixe: Bușag, 1425 (Ț-Rom 144, 152); -a (ib.); -a (16 B II 86) și s. 10. Cf. Bușai vlah din Serbia, 1348 (A Ist III 85), cf. srb.-cr. (?) bušat, nume de bou (DLR); + -man, Bușmeni s.

Intrare: Buș
nume propriu (I3)
  • Buș
Intrare: buș (lovitură)
buș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buș
  • bușul
  • bușu‑
plural
  • bușuri
  • bușurile
genitiv-dativ singular
  • buș
  • bușului
plural
  • bușuri
  • bușurilor
vocativ singular
plural
Intrare: buș (pumn)
buș1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buș
  • bușul
  • bușu‑
plural
  • buși
  • bușii
genitiv-dativ singular
  • buș
  • bușului
plural
  • buși
  • bușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buși (lovitură) buș

  • 1. învechit Lovitură puternică dată cu pumnii.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

buș (pumn)

  • surse: DEX '09
    • 1.1. expresie În patru buși = în patru labe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • [Copiii mici] se lăsau încet-încet și rîdeau iar, cînd se vedeau în patru buși la pămînt, scăpați de amețeala statului în picioare. SANDU-ALDEA, U. P. 160.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98