4 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bríză sf [At: PONI, F. 185 / Pl: ~ze / E: fr brise] 1 Vânt ușor, care suflă regulat la țărmul mării ziua, de la mare spre uscat, iar noaptea în sens invers. 2 (Pex) Boare.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vînt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; boare. O briză... se menținea încă îndărătnică, stricînd linia de front a navelor în larg.

BRÍZĂ, brize, s. f. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. – Fr. brise.

BRÍZĂ s.f. Vânt ușor, regulat, de la țărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare. ♦ (Fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].

BRÍZĂ s. f. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)

BRÍZĂ ~e f. 1) Vânt ușor, regulat, care suflă la țărmul mării, ziua înspre uscat, iar noaptea înspre mare. 2) fig. Suflare ușoară, răcoroasă și plăcută (de vânt); boare; adiere. /<fr. brise

TREMURĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse în spiculețe și cu frunze lanceolate care tremură la adierea vântului. /a tremura + suf. ~toare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. bríze

tremurătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tremurătórii; pl. tremurătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TREMURĂTOÁRE s. (BOT.; Briza media) (reg.) părășin, iarba-iepurelui.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bríză (bríze), s. f. – Vînt ușor, adiere, boare. Fr. brise.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRIZA L., BRIZA, fam. Gramineae. Gen originar din Europa, Africa de N și America de S, cca 20 specii, plante erbacee, înalte de cca 50 cm. Flori (glumela inferioară boltită, cordiform-auriculată la bază, palee obtuze, nearistate) hermafrodite, în mici spice aplecate, subrotunde, cordate sau triunghiulare, comprimate, multiflore, verzi, dispuse și ele în panicule erecte, patente. Toate florile fructifică. Tulpină dreaptă. Frunze liniare, rugoase, mici, plane, cu ligula foarte scurtă, trunchiată.

Briza media L. (syn. B. tremula Koeler). Plantă erbacee, perenă (înaltă de 35-45 cm) cu ramuri subțiri pe o tulpină erectă. Frunze rugoase, scurt-plane, liniare. Flori hermafrodite, în formă de spic (spiculețe de cca 7 mm lungime), verzi sau violacee. Înflorește primăvara-vara.

Briza minor L. (syn. B. gracilis hort.). Plantă erbacee, anuală, în formă de tufă, înaltă de 30 cm, cu ramuri păioase. Flori mici, în spice pendente. Înflorește vara.

Intrare: Briza (gen de plante)
Briza (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Briza
Intrare: Briza media
compus
  • Briza media
Intrare: Briza minor
compus
  • Briza minor
Intrare: briză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bri
  • briza
plural
  • brize
  • brizele
genitiv-dativ singular
  • brize
  • brizei
plural
  • brize
  • brizelor
vocativ singular
plural

briză

  • 1. Vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • O briză... se menținea încă îndărătnică, stricînd linia de front a navelor în larg. BART, E. 117.
      surse: DLRLC

etimologie: