britanic, ~ă [At: DEX² / Pl: ~ici, ~ice / E: fr britannique] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Marii Britanii. 3-4 smf, a (Om) originar din Marea Britanie. 5 smp Populație care locuiește în Marea Britanie. 6 a Care aparține Marii Britanii. 7 a Care aparține britanicilor (5). 8 a Privitor la Marea Britanie. 9 a Privitor la britanici (5). 10 a Care este specific Marii Britanii. 11 a Care este specific britanicilor (5). 12 a Care provine din Marea Britanie.

britanic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii sau este originară de acolo; (la pl. m.) popor, națiune care s-a format, care locuiește în Marea Britanie; locuitorii Marii Britanii. ♦ Ext. Englez. 2 adj. Care aparține Marii Britanii sau britanicilor, care se referă la Marea Britanie sau la britanici; care este originar din Marea Britanie. • pl. -ci, -ce. /<fr. britannique.

Britanic m. fiul împăratului Claudiu și al Mesalinei, fu otrăvit de Nerone în anul 56 d. Cr.

BRITANNICUS, Tiberius Claudius (41-55 d. Hr.), fiul împăratului roman Claudiu. Otrăvit de Nero.