2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brind sn [At: ALECSANDRI, P. III, 539 / Pl: ? / E: fr brinder] (Frî) Închinare în sănătatea cuiva.
BRIND s. n. (Franțuzism înv.) Închinare în sănătatea cuiva. – Fr. brinde.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
brind n. pahar băut în sănătatea cuiva; vă ’nchin acest brind al frăției AL. (= fr. brinde).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
brind (brínduri), s. n. – Toast, închinare. Fr. brinde. Este cuvînt folosit numai de Alecsandri, în urma contactelor sale cu poeții provensali, și în versurile adresate acestora. Fără circulație.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Brindu v. Brînda 4.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Brindu
Intrare: brind
brind substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)