2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brind sn [At: ALECSANDRI, P. III, 539 / Pl: ? / E: fr brinder] (Frî) Închinare în sănătatea cuiva.

brind s.n. (ital.) Pahar băut în sănătatea cuiva. Închin acest brind al frăției (ALECS.). • /<it. brindisi.

BRIND s. n. (Franțuzism înv.) Închinare în sănătatea cuiva. – Fr. brinde.

brind n. pahar băut în sănătatea cuiva; vă ’nchin acest brind al frăției AL. (= fr. brinde).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brind (brinduri), s. n. – Toast, închinare. Fr. brinde. Este cuvînt folosit numai de Alecsandri, în urma contactelor sale cu poeții provensali, și în versurile adresate acestora. Fără circulație.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Brindu
Brindu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Brindu
Intrare: brind
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brind
  • brindul
  • brindu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brind
  • brindului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brindsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.