3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAGĂ, (2) brăgi, s. f. 1. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. 2. Porție de bragă (1). – Din rus. braga.

BRA s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.

BRA s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.

bra sf [At: LB / V: ~ahă, ~aică / E: rs врага] 1 (Rar) Orz măcinat care se întrebuințează la fabricarea berii. 2 (Îf braică) Rămășițe în urma fierberii rachiului de bucate. 3 (Îf braha) Bobală Si: lături. 4 Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei râșnit, fiert și fermentat sau din bucățile de pâine fermentate în apă. 5 (Iuz) Băutură preparată din apă și faină de mei sau de mălai care se bea în post drept ciorbă. 6 (Fam; îe) Ieftin ca ~ Foarte ieftin.

bra s.f. 1 Băutură răcoritoare, cu gust acrișor și miros specific, obținută din bucăți de pîine sau din făină de secară, de mei sau de porumb, fierte și fermentate în apă. Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu braga (SADOV.). ◊ Expr. (fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. A face (sau a fi) liturghie cu bragă v. liturghie. 2 Sticlă, pahar care conține această băutură. Dă-mi o bragă. • pl. brăgi. și (înv.) brahă s.f. /<rus. брага.

bra1 s.f. 1 Orz măcinat care este întrebuințat la fabricarea berii. 2 Reziduu rămas după fabricarea rachiului. • /<ucr. брага.

BRAGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Din rus. braga.

BRAGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare preparată din zeamă de mei rîșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pîine fermentate în apă. Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu bragă. SADOVEANU, O. VI 180. Vara, braga și limonada sînt purtate în spate și în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă. CAMIL PETRESCU, O. 197. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare și igienică. CARAGIALE, O. II 169. ◊ Expr. Ieftin ca braga = foarte ieftin, ieftin de tot. ♦ Pahar, ceașcă etc. cu această băutură. Dă-mi o bragă. – Variantă: (Mold.) bra (CONTEMPORANUL, VIII, 386) s. f.

BRAGĂ, brăgi, s. f. Băutură răcoritoare acrișoară, preparată din zeamă de mei rîșnit, fiert și fermentat, sau din bucățele de pîine fermentate în apă. ◊ Expr. (Fam.) Ieftin ca braga = foarte ieftin. – Rus braga.

BRA s. f. 1. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. – Ucr. braha.

BRAGĂ brăgi f. Băutură răcoritoare cu gust acrișor, preparată din făină fiartă și fermentată sau din bucățele de pâine fermentate în apă. /<rus. braga

bragă f. 1. băutură acrișoară făcută din făină de meiu; 2. fig. băutură proastă. [Rus. BRAGA].

brahă f. 1. orz fiert și uscat, despuiat de muguri și gata a fi întrebuințat pentru fabricarea berii; 2. drojdie rămasă în cazan de făcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic cu rus. BRAGA (V. bragă)].

Tycho-Brahe m. astronom danez, făcu importante descoperiri științifice (1546-1601).

brágă f., pl. brăgĭ (rus. brága, rut. bráha, d. celt. brace, kimrik brag, lat. brâce, un fel de grîŭ alb din care se făcea bere; fr. brais, vfr. bras, malț; germ. brei, terci. V. Bern. la braga și morky și cp. cu borhot și vîlced). Drojdie rămasă după ce s’a scos rachiu. Un fel de băutură răcoritoare fermentată opacă mucilaginoasă năhutie care se prepară ferbînd meĭu cu făĭnă. Conținutu unuĭ pahar de bragă: a bea o bragă, doŭă brăgĭ. – În nord brahă, fără pl. – Braga e o băutură foarte gustoasă și igenică și e consumată foarte mult de popor vara. Cu comercĭu eĭ se ocupă foarte mult Bulgariĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bra (băutură) s. f., g.-d. art. brăgii; (porții) pl. brăgi

bra (orz; reziduu) s. f., g.-d. art. brahei

bra s. f., g.-d. art. brăgii; (porții) pl. brăgi

bra s. f., g.-d. art. brăgii; pl. brăgi

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bra, (brăhă), s.f. (reg.) Fructe fermentate; borhot, monturi (Maram. din dreapta Tisei). ■ (onom.) Braha, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. braha (DLRM, DEX), var. a lui bragă (MDA).

brahă, (brăhă), s.f. – (reg.) Fructe fermentate; borhot, monturi (Maram. din dreapta Tisei, cf. DRT, 2010). ♦ (onom.) Braha, Brahaiță, nume de familie (11 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. braha (Șăineanu, DLRM, DEX), var. a lui bragă (< rus. braga) (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRAHE [bráə], Tycho (1546-1601), astronom danez. Constructor de instrumente astronomice. Observații precise asupra pozițiilor aștrilor („Astronomiae instauratea progymnestica”, 1602), care au servit elevului său Kepler la descoperirea legilor de mișcare a planetelor. A determinat constanta precesiei.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ieftin ca braga expr. (înv.) foarte ieftin.

Intrare: Brahe
Brahe nume propriu
nume propriu (I3)
  • Brahe
Intrare: bragă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bra
  • braga
plural
  • brăgi
  • brăgile
genitiv-dativ singular
  • brăgi
  • brăgii
plural
  • brăgi
  • brăgilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F7)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bra
  • braha
plural
genitiv-dativ singular
  • brahe
  • brahei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: brahă
substantiv feminin (F7)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bra
  • braha
plural
genitiv-dativ singular
  • brahe
  • brahei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bra, brăgisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Băutură răcoritoare cu gust acrișor și miros specific, preparată din făină de mei, de porumb sau de secară fiartă și fermentată, sau din bucățele de pâine fermentate în apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dinspre tîrg se arătau bulgarii cu bragă. SADOVEANU, O. VI 180. DLRLC
    • format_quote Vara, braga și limonada sînț purtate în spate și în donițe ferecate frumos cu cercuri de alamă. CAMIL PETRESCU, O. 197. DLRLC
    • format_quote Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare și igienică. CARAGIALE, O. II 169. DLRLC
    • chat_bubble familiar Ieftin ca braga = foarte ieftin. DEX '09 DEX '98
  • 2. Porție de bragă. DEX '09
    • format_quote Dă-mi o bragă. DLRLC
    • diferențiere Pahar, ceașcă etc. cu această băutură. DLRLC
etimologie:

brasubstantiv feminin

  • 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. DEX '98 DEX '09
  • 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.