11 intrări

72 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

brad sm [At: NEGRUZZI, S. I. 308 / V: bread / Pl: ~azi / E: alb bradh, bredh] 1 Denumire generică pentru arborii din familia coniferelor, caracterizați prin forma ascuțită și subțire a frunzelor care nu se veștejesc și prin fructele sub formă de conuri, întâlniți, mai ales, în zonele montane (Hipuris vulgaris) Cf jnepen, molid, pin, silbă, smirdar, tisă. 2 Lemn obținut prin tăierea coniferelor. 3 Exemplar din familia coniferelor tăiat și împodobit pentru sărbătorile de iarnă Si: pom de Crăciun. 4 (Pop; îs) Casă de ~ Sicriu. 5 (Îs) ~ alb Conifere cu coaja alburie, cu frunze mari, late, de culoare verde-închis, lucioase pe fața anterioară și cu două dungi alb-albăstrui pe fața posterioară Si: (Trs) brad-nemeș, silhă (Abies alba, Abies pectinata). 6 (Îc) ~ roșu sau ~ negru Molid. 7 (Reg; îc) ~ul-ciumei Jnepen cu fructe mici (Juniperus communis) Cf smirdar. 8 Vârf sau crengi de conifere (sau de alți copaci) cu care se împodobește carul sau poarta casei miresei, în ajunul cununiei. 9 (Pex) Ajun al nunții și petrecere ce se face cu această ocazie la mireasă acasă. 10 (Îs) Turtă ~ Turtă de pâine pe care o aduce fiecare fată în ziua de brad, la mireasă acasă. 11 (Art; șîs hora ~ului) Horă care se joacă acasă la mireasă în ajunul cununiei. 12 (las) Melodie după care se execută hora bradului (11). 13 Vârf sau crengi de brad (sau de alt copac) care se poartă înaintea mirilor când se duc la biserică să se cunune. 14 Vârf sau crengi de brad (sau de alt copac) care se poară înaintea decedaților necăsătoriți (sau se așază înaintea casei mortului). 15 (Bot; pan; reg) Coada-calului (Equisetum arvense). 16 Cusătură în formă de brazi. 17 Tip de țesătură. 18 Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt de până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde- închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba). 19 (Pgn) Conifer. 20 (Îs) Apă de ~ Amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie. 21 (Îas) Băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr.

brad s.m. 1 (bot.) Arbore din familia pinaceelor, înalt pînă la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace, de culoare verde-închis, persistente, cu fructele în formă de conuri, care crește în zona muntoasă (Abies alba). Vîntul sună în brazi (IBR.). ◊ Apă de brad = amestec de ulei extras din frunze de pin și apă, care este folosit pentru odorizarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromatizată cu esență din semințe de ienupăr. ♦ Gener. Nume generic dat arborilor din familia coniferelor: molid (Picea excelsa), tisă (Taxus baccata), pin (Pinus silvestris) etc. ◊ Compuse: brad-negru (sau -roșu) = molid (Picea excelsa); bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructele mici (Juniperus intermedia). ♦ Lemnul obținut în urma tăierii coniferelor. Laviță de brad (AGÂR.). ♦ Fig. Om arătos, înalt și voinic. Căci era un brad de românaș (ISP.). 2 Arbore conifer tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crădun. ◊ Brad de Crăciun v. crăciun. ♦ (pop.) Vîrf sau crengi de brad cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. ♦ (reg.) Vîrf sau crengi de brad care se poartă înaintea celor decedați care nu au fost căsătoriți. ♦ (muz.) Cîntec funebru din Transilvania. 3 (art.) Numele unei hore care se execută, în ajunul nunții, la casa miresei. ♦ Melodie după care se execută această horă. 4 (țesăt.) Motiv de broderie care imită frunzele de brad, cusut pe mînecile iei. • pl. brazi. /<cuv. autoh.; cf. alb. *breth , bredh.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ◊ (În sintagma) Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nunți. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, înalt, cu frunze de culoare verde-închisă, persistente, în formă de ace și avînd pe partea inferioară două dungi alburii; crește în zona muntoasă (Abies alba sau Abies pectinata); p. ext. nume generic dat arborilor din familia coniferelor. V. pin, molid, ienupăr. Mari bogătani, Fiare flămînde-nsetate De aur, de arginți, de bucate, De păduri de brad. BENIUC, V. 153. La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12. Din vîrful Carpaților, Din desimea brazilor, Răpezit-am ochii mei. ALECSANDRI, P. II 9. ◊ (Metaforic) Ea încă avea la ce se uita la el; căci era un brad de romînaș. ISPIRESCU, L. 125. ◊ Apă de brad = amestec lichid de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului în camere, săli de spectacole etc. ◊ Compuse: bradul-ciumei = un fel de jneapăn cu fructe mici; brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad. EMINESCU, O. I 105. 2. Vîrf sau crengi de brad cu care se împodobește carul sau porțile mirilor în timpul nunții. 3. (Articulat; în forma hora bradului) Numele unei hore care se joacă în ajunul cununiei la casa miresei.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care crește în zona muntoasă, înalt, cu frunze în formă de ace de culoare verde închis, persistente (Abies alba și pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului în camere sau săli; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de jneapăn. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapăn cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării etc. cu prilejul crăciunului sau al anului nou. ♦ Vîrf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor în timpul nunții. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei. – Comp. alb. breth.

BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer înalt, cu tulpina dreaptă, cu frunze persistente aciculare, cu semințe în formă de con și cu lemn moale, elastic, folosit în scopuri ornamentale și industriale. * ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasă. ~-roșu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele în patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricărui arbore cu frunze aciculare persistente și cu fruct în formă de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, tăiat și împodobit cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

Brad n. 1. comună în județul Roman: 3000 loc.; 2. comună cu o mănăstire în jud. Buzău: 3000 loc.; 3. orășel în comitatul Huniedora, situat în munții Zarandului, cu un gimnaziu românesc: 3000 loc.

brad m. 1. arbore rășinos totdeauna verde, foarte întrebuințat în tâmplărie și dulgherie; dintr’însul se scot materii rășinoase (ca terebentină, smoală, etc.), iar mugurii săi se aplică în medicină ca antiscorbutic (Abies pectinata); 2. lemnul bradului: masă de brad; 3. fig. țeapăn și arătos: un brad de flăcău; 4. ramură de brad la mirese în ajunul cununiei și hora jucată cu acea ocaziune: ziua de brad. [Albanez BREDHI].

brad m., pl. ĭ (lat. bratus, un copac perpertuŭ verde, care, ca și vgr. bráhty, un fel de ĭenupăr, și alb. breth, art. bredhi, vine d. ebr. beroš, sirian berot, ar. brot, chiparis, înrudit cu vsl. berza, mesteacăn. Ar putea veni și din alb. bredhi, rom. pl. brazĭ, apoĭ sing. brad. V. breaz). Un mare și impunător copac conifer rășinos perpetuŭ verde care-șĭ înalță trunchĭu vertical pînă la 50 de metrĭ și crește maĭ ales la munte (abíes alba sav abies pectinata). Lemnu luĭ: o masă de brad. Fig. Un brad de flăcăŭ, un flăcăŭ înalt, drept și robust. V. molid, pin, cetină, sihlă, cucuruz, rășină, terebint.

MĂTASE, (2) mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre. 2. Varietate de țesături din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (1). 3. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc. 4. Compuse: (Bot.) mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa.

MĂTREAȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = lichen care crește pe ramurile coniferelor, producând pagube prin sufocarea copacilor sau adăpostirea insectelor dăunătoare; mătasea-bradului (Usnea barbata).Cf. lat. *matricia.

PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale arboricole, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo.

mătreață1 sf [At: LB / V: (îvr) met~, ~metrice / E: ns cf lat *matricia] 1 (Csc) Părticele albicioase de epidermă care se desprind de pe pielea capului. 2 (Spc) Pitiriazis. 3 (Bot; șîc ~-de-apă, ~-de-baltă, ~-verde) Mătasea (11) broaștei. 4 Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 5 (Bot; reg) Măcriș (Oxalis acetosella). 6 (Bot; reg) Mătasea-iepurelui (Cuscuta arvensis). 7 (Reg) Mucegai care apare la suprafața vinului. 8 (Bot; Buc; îc) ~-de-arbori sau ~ța-bradului Pletele-muierii (Usnea barbata).

MĂTREAȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = un fel de lichen care crește mai ales, spânzurând ca niște firișoare alburii; mătasea-bradului (Usnea barbata).Et. nec. Cf. lat. *matricia.

PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță; papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo.

MĂTASE, (1) mătăsuri, s. f. 1. (Și în forma mătasă) Fibră textilă obținută prin fierbere din borangic (mătase naturală); p. ext. fibră textilă vegetală sau sintetică avînd proprietăți asemănătoare cu proprietățile firului de borangic; (la pl.) soiuri de țesături din asemenea fire. «Burghezia»... dă grîul țăranului pe mătăsurile franțuzești. IBRĂILEANU, SP. CR. 200. Moș Nichifor avea o biciușca cu șfichiul de mătasă. CREANGĂ, P. 107. ◊ Fig. La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12. Se tolănesc alene. pe mătasa troscotului. DELAVRANCEA, S. 97. Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142. ◊ Vierme de mătase v. vierme. Gogoașă de mătase v. gogoașă.Expr. (Rar) Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat. Fata crescută-n mătasă N-ai la ce-o aduce-n casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. 2. (Cu sens colectiv; în expr.) Mătasea porumbului = fire subțiri, cafenii-gălbui, care ies din pănuși, la vîrful știuletelui de porumb, în formă de smoc mătăsos. Stilele acestor flori sînt prelungite în formă de firișoare, cunoscute sub numele de mătasa porumbului. BOTANICA 206. Își arată dinții prin mustăcioara de coloarea mătăsii uscate de porumb. SADOVEANU, O. A. II 209. 3. Compuse: mătasea-broaștei = alge verzi, filamentoase, formînd mase plutitoare la suprafața apelor dulci și stătătoare; lîna-broaștei, mătreață (2). Sub pod, printre firele verzi de mătasa-broaștei, se legănau două mîini albe cu degetele desfăcute. CAMILAR, N. I 70; mătasea-bradului = mătreață de arbori, v. mătreață (2); fluture de mătase v. fluture. Pl. și: mătăsi (DONICI, f. 57). – Variantă: măta s. f.

MĂTREAȚĂ f. 1) Materie organică constând din părticele albicioase de epidermă, desprinse de pe pielea capului. 2) Specie de alge plutitoare de pe suprafața apelor stătătoare; mătasea-broaștei. 3) Plantă erbacee cu tulpină roșie, ramificată și cu flori roz. * ~a-bradului sau ~-de-arbori specie de licheni dăunători, care se dezvoltă pe ramurile coniferelor. /Orig. nec.

PAPAGAL ~i m. 1) Pasăre exotică de talie medie sau mică, cu cioc încovoiat, cu penaj divers și viu colorat, care, fiind dresată, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ◊ ~-țigănesc stancă mică; stăncuță. ~-de-brazi pasăre de talie mică, cu cioc scurt, încovoiat, cu penaj brun, având vârfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuță. A avea ~ a fi bun de gură. 2) fig. Persoană care repetă întocmai spusele cuiva, fără să le pătrundă. 3) fam. Organ al vorbirii; gură. 4) Clește dințat folosit la montarea sau repararea țevilor. /<ngr. papaghálos, it. pappagallo

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brad-negru (molid) (desp. -ne-gru) s. m., pl. brazi-negri

brad-roșu (molid) s. m., pl. brazi-roșii

bradul-ciumei (jneapăn) s. m. art.

gheabă-de-brad (ciupercă) s. f., g.-d. art. ghebei-de-brad; pl. ghebe-de-brad

mătasea-bradului (plantă) s. f. art., g.-d. art. mătăsii-bradului

mătreața-brazilor (plantă) (desp. mă-trea-) s. f. art., g.-d. art. mătreții-brazilor

papagal-de-brazi (pasăre) s. m., pl. papagali-de-brazi

văcălie-de-brad (plantă) (reg.) s. f., art. văcălia-de-brad, g.-d. art. văcăliei-de-brad; pl. văcălii-de-brad, art. văcăliile-de-brad (desp. -li-i-)

brad-negru (-ne-gru) / brad-roșu (molid) s. m., pl. brazi-negri / brazi-roșii

bradul-ciumei (jneapăn) s. m. art.

!gheabă-de-brad s. f., g.-d. art. ghebei-de-brad; pl. ghebe-de-brad

!mătasea-bradului (plantă) s. f. art., g.-d. art. mătăsii-bradului

!mătreața-brazilor (plantă) (mă-trea-) s. f. art., g.-d. art. mătreții-brazilor

!papagal-de-brazi (pasăre) s. m., pl. papagali-de-brazi

văcălie-de-brad (plantă) (reg.) s. f., art. văcălia-de-brad, g.-d. art. văcăliei-de-brad; pl. văcălii-de-brad, art. văcăliile-de-brad

brad-roșu s. m., pl. brazi-roșii

mătasea-bradului (bot.) s. f., g.-d. art. mătăsii-bradului

mătreața-brazilor (bot.) s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătreții-brazilor

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRAD s. (BOT.) 1. (Abies alba) (prin Transilv.) porob. 2. (Picea excelsa) molid, (reg.) molete, molidar. 3. brad roșu (Picea abies) = molid, (reg.) târș, (Transilv.) sihlă.

BRAD s. v. coșciug, pin, sicriu.

BRAD s. (BOT.) 1. (Abies alba) (prin Transilv.) porob. 2. (Picea excelsa) molid, (reg.) molete, molidar.

MĂTREAȚA-BRADULUI s. v. mătreață-de-arbori.

mătreața-bradului s. v. MĂTREAȚĂ-DE-ARBORI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brad (-zi), s. m.1. Arbore din familia pinaceelor, Abies pectinata. – 2. Plantă, Hippuris vulgaris. – Mr., megl. brad. Origine necunoscută. Este vorba probabil de un cuvînt provenit din substratul, posibil alpin, avînd în vedere zona caracteristică a acestui arbore. Cf. numele dat bradului de galii din valea Padului, în Italia, padus, desigur aparținînd aceleași familii (Pliniu, III,20), și care s-a păstrat în Rouergue, pade. Este considerat în general drept autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Hasdeu, Col. Tr., 1873, p. 110; Philippide, II, 701; Pascu, Arch. Rom., IX, 301), sau provenind din alb. breth (Meyer 45; Cihac, II, 714; DAR), și în albaneză este considerat de obicei reprezentant al unei rădăcini indo-europene *bras-dh (Jolk, IF, XXX, 208; Capidan, Raporturile, 521). Pornind de la ipoteza alb., Graur, Rom., LIII, 383, ajunge la concluzia că brad este refăcut după pl. brazi, și că forma autentică trebuie să fi fost *braz, ceea ce nu pare a ne apropia mai mult de etimon. După Lahovary 315, este cuvîntul anterior limbilor indo-europenilor. Der. brădancă, s. f. (fată sau femeie rudă a miresei); brădar, s. m. (flăcău care duce bradul de nuntă, sau care joacă jocul acestuia); brădet, s. n. (pădure de brazi); brădiș, s. n. (pădure de brazi); brădișoară, s. f. (specie de ieruncă, Tetrao bonasia); brădișor, s. m. (brad mic; plantă, Iuniperus communis; plante care prin aspectul lor amintesc de cel al bradului, Lycopodium Selago, Lycopodium annotinum, Equisetum arvense, Equisetum maximum); brădoaie, s. f. (albie, copaie); brăduleț, s. m. (brad mic; gogoașă care se servește de ziua Sfîntului Toader, cînd tinerii se leagă prin frăție de cruce, cf. frăție).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brad, brazi, s.m. – (bot.) Arbore conifer, rășinos (Abies alba). Frecvent în zona montană din Maramureș. ♦ (med. pop.) Se utilizează frunzele și mugurii de brad, în afecțiunile aparatului respirator. Scoarța se folosește la tăbăcitul pieilor. „E considerat copac-totem al protoromânilor” (Evseev, 2001: 23). Românii au dezvoltat un adevărat cult al bradului, fiind folosit în toate momentele importante ale vieții (nașterea, nunta, moartea). Exista credința că „în vârful bradului e scrisă soarta copilului”. ♦ (top.) Bradul, afluent al pârâului Suciu, ce se varsă în râul Lăpuș; Pârâul Brazilor, afluent de obârșie al râului Mara; Bradul, vârf (1.091 m) situat în Munții Ignișului, între pasul Huta și Săpânța; Poiana Brazilor, mlaștină situată pe Platoul Vulcanic Maramureșean, la SV de vf. Brazilor, la confluența a două pâraie ce formează Valea Brazilor. Zonă ocrotită. Este considerată unică în țară prin existența jnepenilor (Pinus mugo), care vegetează la cea mai joasă altitudine din Carpații României (Ardelean, Bereș, 2000: 34; Monumente, 1976: 59); Brodava, deal, vale și cătun în Bârsana, pe valea Izei („alipirea suf. -ava, specific slav, la o temă românească, reprezintă un fenomen care poate ține de bilingvism”, Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Brad, Bradea, Bradean, Brădean, Brădeanu, Bradia, Bradin, Bradu, Brăduț, nume de familie (139 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cuvânt autohton (Hasdeu, Philippide, Pascu, Russu, Brâncuș, Rosetti, Vraciu, Miklosich, Cihac), derivat, la fel ca în albaneză (breth, art. bredhi „brad”), dintr-un rad. i.-e. *bhre-dh „vârf, ghimpe, colț” > *brado- > rom. brad (v. Russu, 1970); din alb. breth (Cihac, DA, DEX, Șăineanu, MDA); sg. refăcut din *braz, considerat formă de pl. (Frățilă, 2012).

bradul v. ardeleana (1); cântecul bradului.

cântecul bradului, (în folclorul românesc) cântec ceremonial funebru, executat în grup, de femei „numite” (care nu sunt rude ale mortului), în momente fixe și după legi tradiționale. Ca și celelalte cântece ceremoniale (zorile*, cocoșdaiul, cântecul mare, de petrecut, cântec „la priveghi”*), „poate cele mai arhaice din lit. noastră pop.” (Brăiloiu), c. se bazează pe elementele de expresie (poetice și muzicale) reduse, dar de o „neasemuită frumusețe” (Brăiloiu); c. are astăzi o arie de circulație redusă la V țării și face parte din cel mai vechi strat cultural. Textele epice, de o mare frumusețe (plecarea tinerilor pentru a tăia bradul: în „revărsat de zori / Pe la cântători”; întoarcerea în sat „cu roua pe față / Cu ceața pe brață”; metafora „dalbul de pribeag” etc.), descrierea naturii, a momentelor ceremoniale, dialogul (care potențează tensiunea dramatică), monologul impresionant, de un puternic tragism în simplitatea lui, repetarea versurilor cheie, ce menține sentimentul dramatic („Eu dacă știam / Nu mai răsăream; / Eu de-ași fi știut / N-ași mai fi crescut”). Melodiile, totdeauna strofice, sunt unitare în în elementele lor esențiale; în general silabice, adesea melismatice (melismele* având un loc fix în discursul muzical), preptentatonice sau pentatonice*, reduse ca formă la 3-4 rânduri înrudite, de ritm liber, parlando rubaro [v. sistem (II, 6)], caracter sobru, dramatic. Obiceiul de a pune un arbore la căpătâiului mortului (la români, bradul este simbolul tinereții) este cunoscut de multe popoare, însă cântecul se păstrează numai la români, având intonații străvechi de o intensitate expresivă și o măreție deosebite. Sin.: buhaș; steag; suliță.

hora bradului, joc* popular românesc, ritual, care face parte din ceremonialul nupțial, în Muntenia. Se joacă sâmbăta seara sau duminică dimineața când se împodobește bradul de nuntă. Iau parte în general tineretul și familiile mirilor. Coregrafic, este o horă (1) obișnuită din repertoriul local care capătă funcția ceremonială în momentul respectiv.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRAD, Ion (n. 1929, sat Pănade, jud. Alba), scriitor român. Lirică militant-patriotică, mărturisind adeziunea la prefacerile socialismului („Cu sufletul deschis”, „Orga de mesteceni”) sau de rezonanță neoclasică („Ecce tempus”). Proză inspirată de lumea satului transilvan („Descoperirea familiei”).

BRAD 1. Depr. de origine tectonică în M-ții Apuseni, pe valea superioară a Crișului Alb, între M-ții Bihor la N și M-ții Metaliferi la S. Supr.: 320 km2. Relief colinar, intens fragmentat, și de terase. Cuprinde trei compartimente: Vîrfurile în NV, Hălmagiu-Vața, în partea centrală și Brad în SE. Expl. de cărbune brun și min. auro-argentifere. 2. Oraș în depr. omonimă, în jud. Hunedoara, pe Crișu Alb; 19.657 loc. (1991). Expl. de min. auro-argentifere încă din epoca romană (sec. 2-3). Panificație, produse textile (conf., tricotaje), mobilă, cherestea; ateliere de reparații. Centru pomicol. Stațiune climaterică. Muzeu al mineritului. Prima mențiune documentară în 1585. Victorie a țăranilor răsculați ai lui Horea (nov. 1784). Izbînda moților lui Avram (iun. 1849) împotriva trupelor ungare. În com. Crișcior, biserică (sec. 14), ctitoria cneazului Bâlea.

BRAD subst. 1. – munt. (17 B II 156); – Șt. mold. (Sd VII 217); – Marian (Met 63); Bradu Ioan (An Pit 78); – fam., ard., 1722 (Paș); cu sufixe streine: Bradulici și Bradula (Drăg). Bradar, Bradel și Bradić n. (Vlah PB) 2. Bradea (Moț). 3. Brad/ești s.; -escu (Hur; Cras); -escu, Barbul (AO XVII 306); Bradescul (Glos). 4. Brădel Mihu, 1348, vlah din Serbia (A Ist III 85; DR IV1). Brădean b. (16 B IV 410), cu suf. augm. -an. 6. Brădilă (17 B III 382). 7. Marital: Brădoaia (Sd XXI). 8. *Brădeș: Brădeșești s. 16 B I. 9. + -ici: Bradici b. (16 A I 439); Brâdic/eni, -ești ss.; -ean ard. (Viciu 15); cf. Tiberiu Brediceanu compozitorul, sau < Bred + -ici. 10. *Brăduc: Brăducean învățător, mold., 1918. 11. + -uș -că: Brădușcă (16 B V 76). 12. Bradosu b. (BG LIII 157). 13. Din pl. brazi: Brăziu, olt, (Cras 80) și Brăziĭu olt. (Sur VI). Explicarea numelor de mai sus ca derivate din subst. brad, luat ca simbol de vigoare și tinerețe se confirmă și de circulația altor nume de copaci: sînger, carpen, frasin, dud, ulm etc., ca prenume sau nume de persoană. Înțelegînd greșit pasagiul în care Drăganu (p. 214) pune în dubiu originea unor toponime ungurești (ca Brdkovitz) din rom. brad, Pașca atribuie origine streină antroponimelor de mai sus, explicîndu-le prin blg. бpaдa „bărbie” sau бpàдва „bardă”.

IONESCU DE LA BRAD, Ion (1818-1891, n. Roman), agronom, economist și statistician român. M. de onoare al Acad. (1884). Întemeietorul științei agricole moderne în România. Contribuții însemnate la organizarea primelor experiențe agricole, a fermelor model. Vicepreședintele Comisiei proprietății din Țara Românească în timpul Revoluției de la 1848. Rol important în înfăptuirea reformei agrare din 1864. Monografii privind agricultura („Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja”, „Agricultura română din județul Dorohoi”, „Agricultura română din județul Mehedinți”, „Agricultura română din județul Putna”, „Manual de agricultură”). A considerat că factorii principali care determină transformarea raselor de animale sunt: clima, regimul alimentar și selecția. Organizatorul primului serviciu de statistică din Moldova. Membru al unor societăți științifice din străinătate.

LUNCA BRADULUI, com. în jud. Mureș, situată în depresiunea cu același nume, la poalele de N ale M-ților Gurghiu și cele de S ale M-ților Căliman, pe cursul superior al Mureșului, în defileul Toplița-Deda; 2.472 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul L.B.). Expl. forestiere și de andezit. Prelucr. primară a lemnului.

SLOBOZIA BRADULUI, com. în jud. Vrancea, situată în SE Subcarpaților Vrancei, în zona de contact cu C. Râmnicului; 5.419 loc. (2005). Centru pomicol și viticol. În arealul satului Coroteni au fost descoperite vestigii neolitice (fragmente de vase ceramice), aparținând Culturii Boian. În satul S.B. se află mănăstirea Rogoz (de maici), reînființată după 1989, cu biserica Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, ctitorie de la începutul sec. 19 a lui Constantin și Gheorghe Robescu, precum și biserica Sf. Nicolae, ctitorie din 1808 a vistiernicului Iordache Niculescu. Biserica Sf. Ioan (1830), în satul Coroteni.

ABIES Mill., ABIES, fam. Pinaceae. Gen originar din regiunile reci și temperate, muntoase, ale emisferei nordice, cca 45 specii; arbori de talie mare cu tulpină dreaptă, scoarță netedă, coroană piramidală și pungi de rășină în scoarță. Frunze dispuse pectinat pe ambele părți ale lujerilor, alterne, uninerve, aciculare, cu baza lățită ca un disc, pe partea inferioară cu 2 dungi albicioase, longitudinale, de stomate, lăsînd o cicatrice netedă, proeminentă, după cădere. Florile, unisexuat-monoice, cele mascule axilare, cele femele singulare, terminal-ovate, dau naștere la conuri erecte, cilindrice sau ovoidale. Solzii conurilor se desfac de ax la maturitate și cad împreună cu semințele aripate, mari, triunghiulare (PI. 1, fig. 1, 2),

Abies amabilis Forbes. Specie cu ramuri începînd de jos, pe toată tulpina înaltă de cca 55-60 m. Scoarța, mai întîi subțire, gri-deschis, mai tîrziu, spre maturitate, devine foarte groasă, gri-roșiatică. Frunze verzi-închis, lungi de 2-3,5 cm și late de 2-3 mm. Mugurii tineri pubescenți. Conurile (diametrul 6-7 cm, lungi de 10-12 cm), după maturitate, devin galbene-maronii; tinere sînt purpur-închis.

Abies cephalonica Loud., « Brad grecesc » (syn. A. reginae-amaliae Heldr.). Specie exotică care, datorită numărului mare de ramuri ce pornesc de jos, a coronamentului dens, piramidal (pînă la 30 m înălțime), poate fi plantat cu succes în parcuri și grădini ca arbore solitar. Lujeri lucioși, glabri, maro-închis-roșietici. Muguri rășinoși. Acele, lipsite de flexibilitate (lungi pînă la 30 mm, late de 1,5-2 mm), ascuțite, de forma secerii, pe partea inferioară cu două dungi albicioase, pe cea superioară lucioase, sînt așezate în perie pe ramurile fără conuri și răsucite pe cele cu conuri. Conuri cu diametrul pînă la 6 cm, lungi de cca 18 cm, verzi-brunii. Semințe aripate, muchiate, de culoare maro-închis-roșiatică.

Abies concolor Hoopes, « Brad argintiu » (syn. Abies concolor Lindl. et Gard.). Arbore cu ramuri (cenușii-argintii-verzui) întinse sau ușor atîrnînde, dispuse în verticil, formînd o coroană conică. înalt de 50 m. Muguri rășinoși. Suportă bine fumul și praful, este rezistent la frig. Are o creștere viguroasă, este puțin pretențios față de sol. Scoarță gri-deschis cu pungi de rășină. Frunzele-ace, moi, turtite (lungi pînă la 8 cm), așezate compact șl neregulat, în formă de pieptene, pieloase, argintii, pe ambele părți cu dungi albicioase. Conuri erecte (diametrul, cca 4 cm și lungi de cca 10 cm), înainte de maturitate verzi, uneori purpurii. Carpelele sînt mai lungi decît bracteele.

Abies grandis Lindl. Specie rezistentă cu creșterea mai rapidă (ajunge pînă la 90 m înălțime). Coroană oblong-piramidală, scoarță netedă, maronie. Mugurii acoperiți cu rășină, ovali-alungiți. Conuri cilindrice. Frunze (lungi de 25-50 mm și late de 1,5-2 mm) plane, liniare, dispuse pe 2 rînduri laterale, de culoare verde-închis-strălucitor.

Abies nordmanniana Spach, « Bradul de Caucaz ». Specie care atinge înălțimi de cca 60 m, scoarță gri-închis, lemnul alb, ușor, elastic, lujeri maro-închis-cenușii, lucioși. Mugurii fără rășină. Acele așezate pe 2 rînduri (lungi de 25-35 mm), îndreptate spre vîrful lujerului, pe partea inferioară cu 2 dungi albe de stomate, cea superioară de un verde-întunecat-lucios. Conuri (cca 18 cm lungime) cilindrice. Carpelele mai scurte decît bracteele.

Abies pinsapo Boiss., « Brad de Spania ». Arbore înalt pînă la 25 m, cu coroana lat-piramidală, ramurile dispuse verticilat, mugurii acoperiți cu rășină. Frunze lipsite de flexibilitate, cu 4 muchii, lungi pînă la 1,5 cm, verzi-închis cu dungi albe. Conuri lungi pînă la 15 cm, erecte, cu diametrul pînă la 5 cm, maro-închis, păroase.

Abies procera Rehd. (syn. A. nobilis Lindl.). Arbore înalt pînă la 60 m. Datorită frunzelor frumoase, albăstrui-albe-argintii este foarte decorativ. Ramuri întinse, numeroase, scoarță groasă. Frunze (lungi de 15-40 mm) cu dungulițe pe ambele părți. Muguri fără rășină sau cu foarte puțină, la mijloc. Conuri lungi pînă la 25 cm și cca 7,5 cm diametru.

Picea abies (L.) Karst. (syn. P. excelsa Link), « Molid, Brad roșu ». Specie la care florile apar în mai, monoice, cele mascule dispuse în întreaga coroană, cele femele erecte, apar spre vîrful coroanei, toate de obicei roșii. Conurile, 3-4 cm grosime, pînă la 15 cm lungime, cilindrice, maro-gălbui, sesile, pendente, solzi subțiri, rombici, emarginați, bractee mici, ascunse. Semințe maro-închis prevăzute cu aripioară. Arbore pînă la 50 m înălțime, permanent verde, coroană piramidal-conică, tulpină dreaptă, cilindrică, scoarță în tinerețe maro-deschis, netedă, la maturitate gri sau gri-roșiatică și se desprinde în solzi subțiri în formă de poligon. Ramuri orizontale sau puțin înclinate spre în jos, dispuse în verticil. Lujerii maro-roșietici, glabrii sau cu cîțiva peri scurți, muguri ovați. Frunze verzi, lucioase, sub formă de ace comprimate, rigide, solitare, în 4 muchii, așezate spiralat pe lujeri pe pernițele proeminente. Se folosește ca arbore ornamental, în parcuri și grădini, izolat, în grupe și masive, în aliniament sau pentru ziduri verzi, garduri vii și pom pentru sărbătorile de iarnă. Ramurile (cetina) rezultate în urma tăierilor în scopuri industriale se folosesc în arta buchetieră ca verdeață.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

verde ca bradul expr. sănătos, viguros, robust.

Intrare: Brad
nume propriu (I3)
  • Brad
Intrare: brad
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brad
  • bradul
  • bradu‑
plural
  • brazi
  • brazii
genitiv-dativ singular
  • brad
  • bradului
plural
  • brazi
  • brazilor
vocativ singular
plural
bread
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: brad-negru
brad-negru substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brad-negru
  • bradul-negru
plural
  • brazi-negri
  • brazii-negri
genitiv-dativ singular
  • brad-negru
  • bradului-negru
plural
  • brazi-negri
  • brazilor-negri
vocativ singular
plural
Intrare: brad-roșu
brad-roșu substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brad-roșu
  • bradul-roșu
plural
  • brazi-roșii
  • brazii-roșii
genitiv-dativ singular
  • brad-roșu
  • bradului-roșu
plural
  • brazi-roșii
  • brazilor-roșii
vocativ singular
plural
Intrare: bradul-ciumei
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bradul-ciumei
plural
  • brazii-ciumei
genitiv-dativ singular
  • bradului-ciumei
plural
  • brazilor-ciumei
vocativ singular
plural
Intrare: gheabă-de-brad
gheabă-de-brad substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheabă-de-brad
  • gheaba-de-brad
plural
  • ghebe-de-brad
  • ghebele-de-brad
genitiv-dativ singular
  • ghebe-de-brad
  • ghebei-de-brad
plural
  • ghebe-de-brad
  • ghebelor-de-brad
vocativ singular
plural
Intrare: mătasea-bradului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătasea-bradului
plural
genitiv-dativ singular
  • mătăsii-bradului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mătreața-bradului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătreața-bradului
plural
genitiv-dativ singular
  • mătreții-bradului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mătreața-brazilor
  • silabație: mă-trea- info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mătreața-brazilor
plural
genitiv-dativ singular
  • mătreții-brazilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: papagal-de-brazi
papagal-de-brazi substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papagal-de-brazi
  • papagalul-de-brazi
plural
  • papagali-de-brazi
  • papagalii-de-brazi
genitiv-dativ singular
  • papagal-de-brazi
  • papagalului-de-brazi
plural
  • papagali-de-brazi
  • papagalilor-de-brazi
vocativ singular
plural
Intrare: văcălie-de-brad
văcălie-de-brad substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văcălie-de-brad
  • văcălia-de-brad
plural
  • văcălii-de-brad
  • văcăliile-de-brad
genitiv-dativ singular
  • văcălii-de-brad
  • văcăliei-de-brad
plural
  • văcălii-de-brad
  • văcăliilor-de-brad
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brad, brazisubstantiv masculin

  • 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: brăduț
    • format_quote Mari bogătani, Fiare flămînde-nsetate De aur, de arginți, de bucate, De păduri de brad. BENIUC, V. 153. DLRLC
    • format_quote La noi sînt codri verzi de brad Și cîmpuri de mătasă. GOGA, P. 12. DLRLC
    • format_quote Din vîrful Carpaților, Din desimea brazilor, Răpezit-am ochii mei. ALECSANDRI, P. II 9. DLRLC
    • format_quote metaforic Ea încă avea la ce se uita la el; căci era un brad de romînaș. ISPIRESCU, L. 125. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Nume dat coniferelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Lemnul arborelui descris mai sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu perdelele lăsate Șed la masa mea de brad. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
    • 1.3. Brad tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. DEX '09 DEX '98
    • 1.4. Vârf sau crengi de brad cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nuntă. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Apă de brad = amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Apă de brad = băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. DEX '09 DEX '98
  • 2. articulat Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

brad-negru, brazi-negrisubstantiv masculin

brad-roșu, brazi-roșiisubstantiv masculin

bradul-ciumeisubstantiv masculin articulat

  • 1. Varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia). DEX '09 DLRLC

gheabă-de-brad, ghebe-de-bradsubstantiv feminin

  • 1. Ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). DEX '09 NODEX

mătasea-braduluisubstantiv feminin articulat

mătreața-braduluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Specie de licheni dăunători, care se dezvoltă pe ramurile coniferelor. NODEX

mătreața-brazilorsubstantiv feminin articulat

  • 1. Lichen care crește pe ramurile coniferelor, producând pagube prin sufocarea copacilor sau adăpostirea insectelor dăunătoare (Usnea barbata). DEX '09

papagal-de-brazi, papagali-de-brazisubstantiv masculin

  • 1. Pasăre de talie mică, cu cioc scurt, încovoiat, cu penaj brun, având vârfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: forfecuță

văcălie-de-brad, văcălii-de-bradsubstantiv feminin

  • 1. Ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola). DEX '09 DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic