2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăduléț sm [At: ALECSANDRI, P. III, 158 / Pl: ~i / E: brad + -uleț] 1-2 (Șhp) Brăduț (1-2). 3 (Reg) Buruiană nedefinită mai îndeaproape. 4 (Pan; Trs) Cusături pe mânecile iei. 5 Colac împletit care se face în ziua de Sfântul Toader și în ziua de Patruzeci-de-Mucenici.

BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad (1). – Brad + suf. -uleț.

BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. Sus, în vîrf de brăduleț, S-a oprit un șoimuleț. ALECSANDRI, P. P. 31. 2. Nume dat unui motiv de broderie care reproduce imaginea frunzelor de brad.

BRĂDULÉȚ, brăduleți, s. m. 1. Brăduț. 2. Nume dat unui motiv de broderie care imită frunzele de brad. – Din brad + suf. -ul-eț.

brăduléț m. Dim. d. brad.

bradoș (brăduleț) m. numele oltenesc al colăceilor, în chip de om, ce se fac la mucenici (9 Martie). [Varianta Tr. brenduș se opune unei derivări din brad].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brăduléț s. m., pl. brăduléți

brăduléț s. m., pl. brăduléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRĂDULÉȚ s. v. mucenic, sfințișor, sfânt, slăbănog.

BRĂDULÉȚ s. v. brăduț.

BRĂDULEȚ s. (BOT.) brădișor, brăduț, (reg.) brădui, brăduiac, brădulete, brăduștean.

brăduleț s. v. MUCENIC. SFINȚIȘOR. SFÎNT. SLĂBĂNOG.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRĂDULEȚ, com. în jud. Argeș; 2.576 loc. (1991). Biserică (sec. 15). Vechiul nume: Brăteni.

Intrare: Brăduleț
Brăduleț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Brăduleț
Intrare: brăduleț
brăduleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăduleț
  • brădulețul
  • brădulețu‑
plural
  • brăduleți
  • brăduleții
genitiv-dativ singular
  • brăduleț
  • brădulețului
plural
  • brăduleți
  • brăduleților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brăduleț

etimologie:

  • Brad + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09