2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bourbon [pr. burbon] s. n. 1. Whisky american distilat din porumb, malț și secară. 2. Sticlă, pahar cu bourbon (1). Din Bourbon, n. pr.

burbon sn [At: DN3 / E: eg burbon] Whisky fabricat în Statele Unite ale Americii.

Burbon m. veche și ilustră familie regala franceză, o ramură a dinastiei Capetiene, care a dat Franței 7 regi, dela Henric IV până la Carol X. ║ (Insula) f. sau Reuniunea, în marea Indiilor, aparține Franței (dela 1652): 180.000 loc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOURBON [burbõ], ramură colaterală a dinastiei Capetingilor. A domnit în Franța (1589-1792, 1814-1815, 1815-1830), Spania (1700-1808, 1814-1868, 1874-1931 și din 1975), Regatul celor două Sicilii (Neapole) (1735-1805, 1814-1860) și în ducatul Parma și Piacenza (1748-1802, 1847-1859).

JUAN [huán], CARLOS I DE BOURBON [burbõ] (n. 1938), rege al Spaniei (din 1975). Desemnat ca moștenitor la tron în urma unui referendum de către generalul Franco în 1969. A instaurat în Spania un regim de profunde transformări democratice.

Intrare: Bourbon
Bourbon nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bourbon
Intrare: bourbon
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bourbon
  • bourbonul
  • bourbonu‑
plural
  • bourbonuri
  • bourbonurile
genitiv-dativ singular
  • bourbon
  • bourbonului
plural
  • bourbonuri
  • bourbonurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)