2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bósă sf [At: DN2 / Pl: ~se / E: fr bosse] 1 (Atm) Proeminență pe suprafața unui organ. 2 (Frm) Aptitudine.

BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui os. ♦ Tumefacție datorată unei colecții subcutanate de sânge; cucui. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui organ. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse.

BÓSĂ s.f. (Franțuzism) 1. (Med.) Protuberanță, umflătură, proeminență (pe suprafața unui organ). 2. Aptitudine, capacitate, dar. [< fr. bosse].

BÓSĂ s. f. 1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.). 2. (anat.) protuberanță, umflătură, proeminență. 3. (fig.) aptitudine. (< fr. bosse)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOSE [bəus], Satyendranath (1894-1974), fizician indian. Prof. univ. la Dhākā și Calcutta. A elaborat în 1924 bazele statisticii cuantice aplicată la fotoni, dezvoltată ulterior și aplicată la bosoni de A. Einstein (statistica B.-Einstein). Numeroase elemente ale statisticii cuantice au primit numele lor sau a unuia dintre ei: formula B.-Einstein, condensare Einstein, gaz B.

BOSE [bəus], Sir Jagadish Chunder (1858-1937), biofizician indian. Prof. univ. la Calcutta. Contribuții în fiziologia plantelor și electromagnetism. A demonstrat reactivitatea comparată a țesuturilor vegetale și animale.

Intrare: Bose
nume propriu (I3)
  • Bose
Intrare: bosă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bo
  • bosa
plural
  • bose
  • bosele
genitiv-dativ singular
  • bose
  • bosei
plural
  • bose
  • boselor
vocativ singular
plural

bosă

etimologie: