borza f. Mold. și Buc. acelaș sens ca munteanul bordea. [Din borz].

boarză sf vz borză²

borză s.f. (entom.) Gîndac mare, negru, care trăiește în locuri umede și care, la atingere, elimină o secreție rău mirositoare (Blaps murtisaga). • pl. -e. /form. expr.; cf. bărzăun.

BORZĂ, borze, s. f. Gîndac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga).

borză f. 1. Buc. insectă, muscă; 2. gândac negru (numit si gândacul morților) de piază rea. [Onomatopee (cf. bărzăun)].

borză s. f., g.-d. art. borzei; pl. borze

borză s. f., g.-d. art. borzei; pl. borze

borză s. f., g.-d. art. borzei; pl. borze

BORZĂ s. (ENTOM.; Blaps mortisaga) (reg.) goambă, goandă, gândacul-morților.

BORZĂ s. v. baubau, chica-voinicului, gânganie, gâză, hexapod, insectă.

BORZĂ s. (ENTOM.; Blaps mortisaga) (reg.) goambă, goandă, gîndacul-morților.

borză s. v. BAUBAU. CHICA-VOINICULUI. GÎNGANIE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ.

BORZA, Alexandru (1887-1971, n. Alba Iulia), botanist român. Întemeietorul și animatorul geobotanicii din România. Fondatorul Grădinii Botanice a Univ. din Cluj. Studii în domeniul floristic și în sistematica plantelor superioare, de ecologie și geobotanică generală, de etnobotanică. Promotor al ocrotirii naturii în România. M. post-mortem al Acad. (1990).