2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

borza f. Mold. și Buc. acelaș sens ca munteanul bordea. [Din borz].

BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.

BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.

BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga).

borză f. 1. Buc. insectă, muscă; 2. gândac negru (numit si gândacul morților) de piază rea. [Onomatopee (cf. bărzăun)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bórză s. f., g.-d. art. bórzei; pl. bórze

bórză s. f., g.-d. art. bórzei; pl. bórze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÓRZĂ s. v. baubau, chica-voinicului, gânganie, gâză, hexapod, insectă.

BÓRZĂ s. (ENTOM.; Blaps mortisaga) (reg.) goambă, goandă, gândacul-morților.

borză s. v. BAUBAU. CHICA-VOINICULUI. GÎNGANIE. GÎZĂ. HEXAPOD. INSECTĂ.

BORZĂ s. (ENTOM.; Blaps mortisaga) (reg.) goambă, goandă, gîndacul-morților.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BORZA, Alexandru (1887-1971, n. Alba Iulia), botanist român. Întemeietorul și animatorul geobotanicii din România. Fondatorul Grădinii Botanice a Univ. din Cluj. Studii în domeniul floristic și în sistematica plantelor superioare, de ecologie și geobotanică generală, de etnobotanică. Promotor al ocrotirii naturii în România. M. post-mortem al Acad. (1990).

Intrare: Borza
Borza nume propriu
nume propriu (I3)
  • Borza
Intrare: borză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borză
  • borza
plural
  • borze
  • borzele
genitiv-dativ singular
  • borze
  • borzei
plural
  • borze
  • borzelor
vocativ singular
plural

borză

  • 1. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: