3 intrări

3 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BORAGO L., BORAGO, fam. Boraginaceae. Gen originar din regiunea mediteraneeană, 3-5 specii, erbacee cu peri aspri, frunze alterne. Flori (caliciul cu 5 diviziuni liniare, corolă scurtă în formă de clopot cu scvamele gîtului emarginate, 5 petale cu vîrf ascuțit, 5 stamine avînd filamentele prevăzute pe partea externă cu un apendice erect, lung). Fructe, de obicei albastre, mai rar albe sau roșietice, cu un peduncul destul de lung, așezate în umbelă. Fruct format din 4 nucule mici, ovale sau lunguiețe cu spini moi sau netede.

Borago laxiflora DC. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul divizat pînă la bază) albastre, așezate în umbelă. Pedunculii și tulpina, spre vîrf, roșietice. Frunze alterne, lanceolate. Plantă erbacee cu tulpini pe suprafața solului, 15-35 cm înălțime, acoperită cu păr aspra.

Borago officinalis L. « Limba mielului ». Specie care înflorește vara. Flori (caliciul în întregime divizat, corolă cu lobii ovali ascuțiți, staminele externe reunite într-un tub) albastre, aplecate, în paniculă, cu ramuri scorpioide. Frunzele superioare caulinare, sesile, ovat-lunguiețe, subcordiforme la bază, cele inferioare obtuze, eliptice, atenuate la bază. Plantă anuală, erbacee, acoperită cu peri aspri. Tulpină ramificată.

Intrare: Borago (gen de plante)
Borago (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Borago
Intrare: Borago laxiflora
Borago laxiflora  nomenclatura binară
compus
  • Borago laxiflora
Intrare: Borago officinalis
Borago officinalis  nomenclatura binară
compus
  • Borago officinalis