BONETĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = scufie de pâslă cu vârful îndoit înainte, purtată în Antichitate de sclavii eliberați și devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

bonet sn vz bonetă¹

bonetă² sf [At: DN² / Pl: ~te / E: eg bonnet, fr bonnette, it bonnetta] (Mrn) Velă ajutătoare, întinsă numai pe vreme bună lângă velele pătrate.

bonetă¹ sf [At: NEGRUZZI, S. I, 15 / V: ~et sn / Pl: ~te / E: fr bonnet] 1 Acoperământ de cap făcut din material textil, fără boruri sau cozoroc Cf beretă, tichie, scufiță, căiță. 2 (Îs) ~ frigiană Căciuliță de lână cu vârful îndoit înainte, devenită, în timpul Revoluției Franceze, simbol al libertății.

bonetă² s.f. (mar.) Velă complementară a unei corăbii, îngustă, care se instalează numai pe vreme bună, cînd vîntul bate dinspre pupă. • pl. -e. /<fr. bonnette.

bonetă¹ s.f. (text.) 1 Acoperămînt de cap, confecționat din pînză sau din stofa, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei și de copii. Lăsa să se zărească niște bonete femeiești (C. NEGR.). 2 Scufiță înnodată sub bărbie, purtată de femei, copii etc. 3 Tichie de pînză albă purtată de medici, laboranți, bucătari, cofetari etc. 4 (milit.) Acoperămînt de cap fără cozoroc purtat de militari. 5 (ist.) Bonetă frigiană = scufie de pîslă, cu vîrf ascuțit, întors în față, specifică pentru frigieni (și pentru alte populații din Asia Mică), purtată în antichitate de sclavii eliberați, care a fost adoptată ca simbol al libertății în timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. • pl. -e. /<fr. bonnet, germ. Bonnette.

BONETĂ, bonete, s. f. 1. Acoperământ de cap confecționat din pânză sau din stofă, fără boruri sau cozoroc, purtat de femei, de copii, de bucătari, medici, laboranți, militari etc. 2. (În sintagma) Bonetă frigiană = un fel de căciuliță de lână cu vârful îndoit înainte, devenită în timpul Revoluției Franceze (1789-1794) simbol al libertății. – Din fr. bonnet.

BONETĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie, purtată de copii și de bătrîne, odinioară de femei în general. Și zici, Cati, că mă prinde boneta asta nouă? ALECSANDRI, T. I 71. [O trăsură] trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. NEGRUZZI, S. I 15. ♦ Tichie de pînză albă, purtată de bucătari, de laboranți, de medici etc. 2. Acoperămînt de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de obicei de militari. Miai își luă boneta albastră-cenușie de brigadier și și-o puse pe cap. DUMITRIU, N. 278. Steaua ce vestește biruinți Lucește pe boneta ostășească. DRAGOMIR, în POEZ. N. 211. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperămînt de cap purtat în antichitate de sclavii liberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789 ca simbol al libertății. – V. frigian.

BONETĂ, bonete, s. f. 1. Scufie înnodată sub bărbie. ♦ Tichie de pînză albă purtată de medici, de laboranți, de bucătari etc. 2. Acoperămînt de cap fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de militari. 3. (În expr.) Bonetă frigiană = acoperămînt de cap, purtat în antichitate de sclavii eliberați și adoptat în timpul revoluției franceze din 1789, ca simbol al libertății. – Fr. bonnet.

BONET s.n. v. bonetă.

BONETĂ¹ Scufie pe care o poartă mai ales copiii și bătrînii; tichie de medic, de bucătar etc. ♦ (Mil.) Acoperămînt de cap fără cozoroc. ◊ Bonetă frigiană = v. frigian. [Var. bonet s.n. / < fr. bonnet].

BONETĂ² s.f. (Mar.) Velă ajutătoare, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. [Cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta].

BONETĂ¹ s. f. 1. scufie pe care o poartă copiii și bătrânii; tichie. 2. (mil.) acoperământ de cap fără cozoroc. (< fr. bonnet)

BONETĂ² s. f. velă îngustă, suplimentară, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. (< fr. bonnette)

BONETĂ ~e f. 1) Acoperământ pentru cap, confecționat din pânză sau stofă, fără boruri, cu două panglici care se leagă sub bărbie. ~ de noapte. ~ pentru sugaci. 2) Tichie din pânză albă, de formă cilindrică sau conică, purtată mai ales de personalul medical și de bucătari, în scopuri igienice. 3) Chipiu fără cozoroc, de formă lunguiață, purtat de militari. /<fr. bonnet

bonetă f. 1. căciulă; 2. căiță, scufie.

*bonétă f., pl. e (fr. bonnet). Tichie, scufie (p. copiĭ, bolnavi și babe).

bonetă s. f., g.-d. art. bonetei; pl. bonete

bonetă s. f., g.-d. art. bonetei; pl. bonete

bonetă (scufie, velă) s. f., pl. bonete

BONETĂ s. 1. v. bonețică. 2. v. tichie.

BONETĂ s. 1. bonețică, scufie, scufiță, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiță, (Ban.) căpiță. (~ pentru sugaci.) 2. căciuliță, scufă, scufiță, tichie, (Transilv., Ban. și Bucov.) ceapsă. (Bunicul poartă ~ pe cap.)

bonetă (bonete), s. f. – Căciuliță, tichie. – Var. bonet. Fr. bonnet.

BONETE, Cerro ~, vf. în NV Anzilor argentinieni, în E Argentinei. Alt. max.: 6.872 m. Al treilea vf. al Anzilor.

RINCÔN DEL BONETE v. Rio Negro (2).