boiu n. statură, înfățișare: boiul lui arată a fi ceva deosebit ISP. Turc. BOY].

boi⁴ sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: nct] (Bot; pop) Micsandră (Matthiola incana).

boí¹ [At: DRĂGHICI, R. 158 / 30 / Pzi: ~esc / E: drr boia] 1 vt (Pop) A vopsi. 2 vt(a) A spoi. 3-4 vtr (Dep) A (se) farda. 5 vt (Reg; fam) A înșela.

boi³ sn [At: ODOBESCU, S. I, 108 / Pl: ~uri / E: tc boy] (Pop) 1 Trup. 2 Înfățișare. 3 Față. 4 (Îe) A-și bate -ul Descrie starea unui om grav bolnav care-și prevede sfârșitul. 5 (Îae) Descrie acțiunile unui om, care vor avea un sfârșit prost. 6 Soi. 7 (Reg; îs) ~ de scânduri Scândurile prinse de proptelele gardului.

boi² v vz bui

BOI¹, boiuri, s. n. Trup, statură, făptură. Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui. SADOVEANU, B. 261. Dacă boiul mi-l înmlădii, dacă ochii mei îmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el îl fac. EMINESCU, O. I 80. Beteag și mărunțel la boi, [Petru Șchiopul] înainta cu greu. ODOBESCU, S. I 108. ♦ Înfățișare, figură, fizionomie, față. Boiul îi era așa de gingaș, încît îți venea să o bei într-o bărdăcuță de apă. ISPIRESCU, L. 20.

BOI², boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură; făptură. ♦ Înfățișare, fizionomie. – Tc. boy.

BOI ~uri n. pop. Înălțime a corpului la om; talie; statură. [Monosilabic] /<turc. boy

boĭ n., pl. urĭ (turc. boĭ, statură, fir, iță; ngr. bói, alb. bg. sîrb. boĭ). Rar. Statură, talie, corp. Vechĭ. Figură, înfățișare. Fir, iță.

boiu.

boi¹ (pop.) s. n., pl. bóiuri

boi s. n., pl. bóiuri

BOI s. v. aer, aspect, chip, expresie, față, făptură, figură, fizionomie, înălțime, înfățișare, mină, obraz, statură, talie.

boi s. v. AER. ASPECT. CHIP. EXPRESIE. FAȚĂ. FĂPTURĂ. FIGURĂ. FIZIONOMIE. ÎNĂLȚIME. ÎNFĂȚIȘARE. MINĂ. OBRAZ. STATURĂ. TALIE.

bói (-iuri), s. n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi.

Boiu, Zaharia (1834-1903), preot ortodox, cărturar, n. la Sighișoara, colaborator al lui Andrei Șaguna. A scris manuale pentru școlile elementare, printre care Abecedar, primul cu litere latine în Trans., și trei volume de predici: Semințe în ogorul lui Hristos. A fost membru corespondent al Acad. Române, ales la 13 septembrie 1887.

BOIU, Zaharia (1834-1903, n. Sighișoara), poet și cărturar român. M. coresp. al Acad. (1877), prof. la Institutul Teologic din Sibiu. Membru al Partidului Național Român. Numeroase lucrări didactice. Versuri („Sunete și resunete”, „Frunze de laur”).

BOIU MARE, com. în jud. Maramureș; 1.410 loc. (1991). Expl. de bentonită.