2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bogoslóv [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: ~glosov sm / Pl: ~i / E: vsl богословъ] (Îvp) 1-2 a, sm Teolog.

BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Învechit) Teolog. Bogoslovii erau toți oameni mari, cu barbă și cu mustețe. SLAVICI, O. I 96. ♦ (Adjectival) învățat, savant. Țăranii disprețuiesc pe popii bogoslovi, cum se cheamă pe la noi cei ce au făcut seminariul. CONTEMPORANUL, III 651. [S-au adunat] din toate părțile lumii, toți oameni cuvioși, foarte procopsiți și bogoslovi. NEGRUZZI, S. I 226.

BOGOSLÓV, bogoslovi, s. m. (Înv.) Teolog. ♦ (Adjectival) Învățat. – Slav. (v. sl. bogoslovu).

bogoslov m. teolog sau cuvântătorul de Dumnezeu (supranumele sfântului Grigorie). [Slav. BOGOSLOVĬ, teolog].

bogoslóv m. (vsl. bogoslovŭ, d. bogŭ, Dumnezeŭ, și solvo, cuvînt). L.V. Teolog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bogoslóv (-vă), adj. – (Înv.) Teolog. Sl. bogoslovĭ, format pe baza gr. υεόλογος. Nu pare a fi avut circulație pop.Der. bogoslovie, s. f. (teologie); bogoslovi, vb. (a predica).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOGOSLOV slav, calendaristic, traduce pe gr. Theologos, epitetul lui Ioan evanghelistul și al lui Grigorie de Nazianz. I. 1. -b. (AO X 129, XI 217; XXII 129); – Gr. (17 B IV 469); – Pătru, munt. (BCI V 199); – și -a (Ard II 74, 184). II. Scurtări: 1. Bog Ion (Ard II 202); -ul, vlah din Serbia, sec. XIV (DR IV). Cu sufixul -a sau în genitivul slav: Boga. pren. (16 B I 144; Pom; P11 fila 27); neg. în T-viște (16 B III 177); aprod. mold. (Isp III *); munt., din r. Buzău (17 B IV 32); idem (17 B I 93); – Leon, ar. act. 3. + -an: Boganul, Sandu (Bîr II 385). 4. Bogoje (Vr; 16 B VI 39); -escu, act; Bogoiu (16 B IV324). 5. Cf. și Bugoiu act. (Sc) 6. Bogoș (Buc), dar cf. și magh. bogos „noduros” (B A ung 18). 7. Boguș, 1422 (Dm; Isp I1). 8. Bugmoi din Chiojd (Mz PI I 44) probabil din expresia slavă bogmoi. 9. Din forma big. și ucr. Бox-: a) Boh/an s. (17 B II 289); -ul, D. mold. (Sd I -II); b) Bóhuș, 1436 (Sd XIX 11).

Intrare: Bogoslov
Bogoslov nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bogoslov
Intrare: bogoslov
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bogoslov
  • bogoslovul
  • bogoslovu‑
plural
  • bogoslovi
  • bogoslovii
genitiv-dativ singular
  • bogoslov
  • bogoslovului
plural
  • bogoslovi
  • bogoslovilor
vocativ singular
  • bogoslovule
plural
  • bogoslovilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bogoslov

etimologie: