2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bóghiu2 sm vz boaghe1

boghiu3 sn [At: MDT / Pl: ~ri / E: fr bogie, boggie] Ansamblu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor și care le permite luarea curbelor.

bóghiu1 sn [At: DA / Pl: ~ri / E: nct] (Reg) Bucată de prescură.

BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.

BOGHÍU, boghiuri, s. n. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor. – După fr. bogie, boggie.

BOGHÍU, boghiuri, s. n. Dispozitiv în formă de cărucior, format din două sau mai multe osii, care înlesnește intrarea în curbe a unui vehicul de cale ferată, asigurîndu-i un mers liniștit, în special la viteze mari. Boghiurile sînt sudate, li se fac găuri pentru ulei, li se lipesc lagăre pentru osii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/2.

BOGHÍU, boghiuri, s. n. Dispozitiv care înlesnește intrarea în curbă a unui vehicul de cale ferată. – După fr. bogie.

BOGHÍU s.n. Dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, care ajută la înscrierea în curbă a locomotivelor, a vagoanelor etc. [Pl. -uri. / < fr. bogie, boggie].

BOGHÍU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor. (< fr., engl. bogie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri

boghíu s. n., art. boghíul; pl. boghíuri


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOGHIU subst., o specie de uliu (DLR). 1. Boghiu (Ard); -l fam. (C Ștef; Sd XI 27; Isp IV1; BCI VIII 70; Sd XIX 27). 2. Boghioru, 1880 (BCI XV 72). 3. Boghean, olt. (Sd VI 495).

Intrare: boghiu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boghiu
  • boghiul
  • boghiu‑
plural
  • boghiuri
  • boghiurile
genitiv-dativ singular
  • boghiu
  • boghiului
plural
  • boghiuri
  • boghiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Boghiu
Boghiu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Boghiu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boghiu

  • 1. Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Boghiurile sînt sudate, li se fac găuri pentru ulei, li se lipesc lagăre pentru osii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/2.
      surse: DLRLC

etimologie: