6 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOEM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau boemilor (1), privitor la Boemia ori la boemi. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOEM2, -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

boem1, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: drr Boemia] 1-2 smf, a (Persoană) din Boemia sau originară de acolo. 3-4 a Care aparține Boemiei sau populației ei. 5-6 a Referitor la Boemia sau la populația ei.

boem2 [At: SAHIA, N. 66 / V: bohem / E: fr bohème] 1-2 sm Persoană (mai ales artist) care duce o viață neregulată, neconformă conveniențelor sociale. 3-4 a Care corespunde firii sau felului de viață al boemilor2 (1). 5 sf Mediu în care trăiesc boemii2 (1). 6 sf Viață dusă de boemi2 (1). 7 sf (Fig; nob) Artă.

boem1, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Boemiei. 2 adj. Care aparține Boemiei sau boemilor, care se referă la Boemia sau la boemi; originar din Boemia. • pl. -i, -e. /de la nm. pr. (vechea denumire a Cehiei) Boemia, prin derivare regresivă.

boem2, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Artist sau persoană care duce viață de vagabond, de azi pe mîine, manifestîndu-și astfel nonconformismul față de societate. 2 adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor. 3 s.f. Mediu în care trăiesc boemii; viață dusă de boemi (neregulată, plină de privațiuni, dezordonată, de un romantism desuet). • pl. -i, -e. /<fr. bohème.

BOEM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOEM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOEM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană care duce o viață dezordonată, privind cu nepăsare ziua de mîine și disprețuind conveniențele sociale. Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66.

BOEM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Cehoslovacia (în special în Boemia) și vorbește limba cehă. V. ceh.

BOE s. f. Lumea în care trăiesc boemii2, viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.

BOEM1, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus.

BOEM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1).Fr. bohème.

BOE s. f. Lumea în care trăiesc boemii2; viața pe care o duc aceștia. – Fr. bohème.

BOEM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mîine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème].

BOE s.f. Mediu în care trăiesc boemii, lumea boemilor; viață de boem. [Pron. bo-e-mă. / < fr. bohème, cf. it. boemme].

BOEM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème)

BOEM1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei (Cehia) sau este originară din Boemia. [Sil. bo-em] /Din Boemia n. pr.

BOEM2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care duce o viață dezordonată și fără griji. /Din Boemia n. pr.

BOEMĂ ~e f. 1) Mediu în care trăiesc boemii; lume a boemilor. 2) Fel de viață caracteristic boemilor. [G.-D. boemei] /Din Boemia n. pr.

*Bohém, -ă s. (d. Bohemia; fr. Bohème, Ceh și țigan, fiindcă se credea că Țiganiĭ au venit în Francia din Bohemia: mlat. Bohemus). Ceh, Bohemian, locuitor din Bohemia. Adj. Limba bohemă. Fig. Om cu viață de vagabond și și cu aere de intelectual saŭ artist. Adj. O viață bohemă. – Și Boem.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Boema (titlu) s. propriu f., g.-d. Boemei

boem (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boemi; adj. f., s. f. boe, pl. boeme

boe (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boemei

boem (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boemi; adj. f., s. f. boemă, pl. boeme

boe (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boemei

boem (din Boemia, de artist) adj. m., s. m., pl. boemi; f. sg. boemă, pl. boeme

boe (mediu, fel de viață) s. f., g.-d. art. boemei; pl. boeme

Boem, -emă sb. (locuitor din Boemia), boem, -emă (persoană care duce o viață neregulată și jără grija zilei de mâne).

Intrare: Boema
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Boema
  • Boema
plural
genitiv-dativ singular
  • Boeme
  • Boemei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: boem (adj., din Boemia)
boem1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boem
  • boemul
  • boemu‑
  • boe
  • boema
plural
  • boemi
  • boemii
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boem
  • boemului
  • boeme
  • boemei
plural
  • boemi
  • boemilor
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
plural
Intrare: boem (adj., nonconformist)
boem1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boem
  • boemul
  • boemu‑
  • boe
  • boema
plural
  • boemi
  • boemii
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boem
  • boemului
  • boeme
  • boemei
plural
  • boemi
  • boemilor
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
plural
bohem
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: boemă (mediu)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boe
  • boema
plural
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boeme
  • boemei
plural
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
  • boe
  • boemo
plural
  • boemelor
Intrare: boemă (persoană din Boemia)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boe
  • boema
plural
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boeme
  • boemei
plural
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
  • boe
  • boemo
plural
  • boemelor
Intrare: boemă (persoană nonconformistă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boe
  • boema
plural
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boeme
  • boemei
plural
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
  • boe
  • boemo
plural
  • boemelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boem, boeadjectiv

  • 1. Care aparține Boemiei sau boemilor, privitor la Boemia ori la boemi. DEX '09
etimologie:

boem, boeadjectiv

  • 1. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor. DEX '09 DN
etimologie:

boe, boemesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Mediu în care trăiesc boemii; viață dusă de boemi (plină de privațiuni, dezordonată). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote ironic Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18. DLRLC
etimologie:

boem, boemisubstantiv masculin
boe, boemesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. DEX '09 DLRLC
etimologie:

boem, boemisubstantiv masculin
boe, boemesubstantiv feminin

  • 1. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.