6 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boém2 [At: SAHIA, N. 66 / V: bohem / E: fr bohème] 1-2 sm Persoană (mai ales artist) care duce o viață neregulată, neconformă conveniențelor sociale. 3-4 a Care corespunde firii sau felului de viață al boemilor2 (1). 5 sf Mediu în care trăiesc boemii2 (1). 6 sf Viață dusă de boemi2 (1). 7 sf (Fig; nob) Artă.

boém1, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: drr Boemia] 1-2 smf, a (Persoană) din Boemia sau originară de acolo. 3-4 a Care aparține Boemiei sau populației ei. 5-6 a Referitor la Boemia sau la populația ei.

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau boemilor (1), privitor la Boemia ori la boemi. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Artist care duce o viață dezordonată, neconformă conveniențelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1). 3. S. f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viață dusă de boemi2 (plină de privațiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. – Din n. pr. Boemia (derivat regresiv).

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Cehoslovacia (în special în Boemia) și vorbește limba cehă. V. ceh.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f. Persoană care duce o viață dezordonată, privind cu nepăsare ziua de mîine și disprețuind conveniențele sociale. Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66.

BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii2, viață dezordonată și lipsită de siguranța zilei de mîine pe care o duc aceștia. (Ironic) Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, mai ales literat sau artist, care duce o viață neregulată, disprețuind conveniențele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor2 (1).Fr. bohème.

BOÉM1, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus.

BOÉMĂ s. f. Lumea în care trăiesc boemii2; viața pe care o duc aceștia. – Fr. bohème.

BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème].

BOÉMĂ s.f. Mediu în care trăiesc boemii, lumea boemilor; viață de boem. [Pron. bo-e-mă. / < fr. bohème, cf. it. boemme].

BOÉM, -Ă I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine. II. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem. (< fr. bohème)

BOÉM1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei (Cehia) sau este originară din Boemia. [Sil. bo-em] /Din Boemia n. pr.

BOÉM2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care duce o viață dezordonată și fără griji. /Din Boemia n. pr.

BOÉMĂ ~e f. 1) Mediu în care trăiesc boemii; lume a boemilor. 2) Fel de viață caracteristic boemilor. [G.-D. boemei] /Din Boemia n. pr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Boéma (titlu) s. propriu f., g.-d. Boémei

arată toate definițiile

Intrare: Boema
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Boema
  • Boema
plural
genitiv-dativ singular
  • Boeme
  • Boemei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: boem (adj., din Boemia)
boem1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boem
  • boemul
  • boemu‑
  • boe
  • boema
plural
  • boemi
  • boemii
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boem
  • boemului
  • boeme
  • boemei
plural
  • boemi
  • boemilor
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
plural
Intrare: boem (adj., nonconformist)
boem1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boem
  • boemul
  • boemu‑
  • boe
  • boema
plural
  • boemi
  • boemii
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boem
  • boemului
  • boeme
  • boemei
plural
  • boemi
  • boemilor
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
plural
Intrare: boemă (mediu)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boe
  • boema
plural
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boeme
  • boemei
plural
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
  • boe
  • boemo
plural
  • boemelor
Intrare: boemă (persoană din Boemia)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boe
  • boema
plural
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boeme
  • boemei
plural
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
  • boe
  • boemo
plural
  • boemelor
Intrare: boemă (persoană nonconformistă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boe
  • boema
plural
  • boeme
  • boemele
genitiv-dativ singular
  • boeme
  • boemei
plural
  • boeme
  • boemelor
vocativ singular
  • boe
  • boemo
plural
  • boemelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boem (adj. din Boemia)

  • 1. Care aparține Boemiei sau boemilor, privitor la Boemia ori la boemi.
    surse: DEX '09

etimologie:

boem (adj., nonconformist)

  • 1. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic boemilor.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

boemă (mediu)

  • 1. (numai) singular Mediu în care trăiesc boemii; viață dusă de boemi (plină de privațiuni, dezordonată).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • ironic Hei, dulcea boemă de altădată, Cu poveștile și taclalele-amare, Lîngă o halbă cu două pahare. DEȘLIU, G. 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

boem, -ă (persoană din Boemia) boem boemă

  • 1. Persoană care face parte din populația Boemiei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

boem, -ă (persoană nonconformistă) boem boemă

  • 1. Persoană nonconformistă (de obicei artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fire de boem... scamatorul nu se gîndea la bătrînețe. SAHIA, N. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: