2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Bocșa (Bogsan) f. și n. orășel industrial și comună rurală în Banat: 3000 loc.

bócșă1 sf [At: DENSUSIANU, T. H. 310 / Pl: ~șe / E: mg boksa] (Trs) 1 Grămadă de lemne care se ard pentru a se face mangal. 2 (Pex) Cărbunărie. 3 (Înv) Mineral pentru vopsit mașinile și sobele de fier.

bócșă2 sf vz bucșă

BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Instalație rudimentară pentru distilarea uscată a lemnului în vederea obținerii mangalului; p ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor. – Din magh. boksa.

BÓCȘĂ, bocșe, s. f. (Transilv.) Grămadă de lemne în formă de piramidă, pregătite pentru a fi transformate, prin ardere înceată, în cărbuni. ♦ Locul unde se ard lemnele pentru a fi prefăcute în cărbuni; cărbunărie. – Variantă: búcșă (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 7/5) s. f.

BÚCȘĂ1 s. f. V. bocșă.2

BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor în vederea unei desulfurări parțiale. – Magh. boksa.

bócșă f., pl. e (ung. boksa, bogsa, grămadă de lemne de făcut mangal). Vest. Grafit, mineral de văpsit mașinile și sobele de fer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bócșă (reg.) s. f., g.-d. art. bócșei; pl. bócșe

bócșă s. f., g.-d. art. bócșei; pl. bócșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÓCȘĂ s. v. cărbunărie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bócșă, bocșe, s.f. – (reg.) Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase, acoperită cu rumeguș și pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentru obținerea cărbunelui de lemn (mangal) (v. Dăncuș, 1986: 67). ♦ (onom.) Bocșa, Bocșan, nume de familie (26 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. boksa „grămadă de lemne de făcut mangal” (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

bócșă, -e, s.f. – Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase, acoperită cu rumeguș și pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentru obținerea cărbunelui de lemn (mangal) (v. Dăncuș 1986: 67). – Din magh. boksa (DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOCȘA 1. Oraș în jud. Caraș-Severin, la poalele M-ților Dognecea, pe Bîrzava; 22.520 loc. (1991). Constr. metalice grele (poduri rulante, macarale turn și portuare), de utilaj metalurgic, minier și agricol și de piese auto. Morărit, panificație, subproduse de abator; cherestea. S-a format ca oraș în 1960 prin unirea localit. Bocșa Română și Bocșa Vasiovei (sau Montana). Prima mențiune documentară a com. Bocșa Română datează din 1349, iar a doua din 1534 cînd apare sub forma castrum Bokcha. Ruinele cetății Cuiești (sec. 14, distrusă în 1658). 2. Com. în jud. Sălaj; 3.721 loc. (1991). Casa memorială „Simion Bărnuțiu”.

Intrare: Bocșa
Bocșa
substantiv propriu (SPF001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Bocșa
plural
genitiv-dativ singular
  • Bocșei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bocșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bocșă
  • bocșa
plural
  • bocșe
  • bocșele
genitiv-dativ singular
  • bocșe
  • bocșei
plural
  • bocșe
  • bocșelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucșă
  • bucșa
plural
  • bucșe
  • bucșele
genitiv-dativ singular
  • bucșe
  • bucșei
plural
  • bucșe
  • bucșelor
vocativ singular
plural

bocșă bucșă

  • 1. regional Instalație rudimentară pentru distilarea uscată a lemnului în vederea obținerii mangalului.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: