2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bobríc sm [At: JAHRESBER. III, 314 / V: bub~, ~ret / Pl: ~ici / E: srb bubreg] (Ban; sbm) Rinichi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOBRIC subst. cf. srb.-cr. bubreg „rinichi” (DLR). 1. Bobric (Sd XVI); – boier, 1600 (Hurm XV1 774). 2. Prin lepădarea părții finale, tratate ca sufix: Bobru (ib.). 3. Prob. Bobor (Buc); -a, act.; Buburoi, Gh., mold. act.

Intrare: bobric
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bobric
  • bobricul
  • bobricu‑
plural
  • bobrici
  • bobricii
genitiv-dativ singular
  • bobric
  • bobricului
plural
  • bobrici
  • bobricilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bobric
Bobric nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bobric
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)