3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boare sf [At: PARACLIS (1639), 30v / 7 / Pl: (nob) bori / E: nct] 1 (Înv) Vifor. 3 (Adiere de) vânt lin. 4 Abur. 5 Miros. 6 Aromă. 7 Zăpușeală. 8 Pâclă.

BOÁRE s. f. 1. Adiere plăcută de vânt. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum.- Lat. boreas.

BOÁRE s. f. Adiere plăcută de vânt. – Lat. boreas.

BOÁRE s. f. 1. Vînt lin și răcoritor (mai ales de seară sau de dimineață); suflare, adiere de vînt. Mii și mii de grîne-nalte, Aurite și învoalte, Fremătau în boarea blîndă. CASSIAN, în POEZ. N. 113. Stătea în picioare, vîngă focul lor... înalt, cu capul alb, înfiorat ușor de boarea serii. GALAN, Z. R. 376. Flăcăii se soreau răzimați de ziduri și primeau drept în față, cu ochii închiși pe jumătate de plăcere, boarea caldă a primăverii, cu miros de pămînt umed. SADOVEANU, O. VI 257. Lunca-i goală; la fîntînă E pustiu; și nu se-ngînă Nici o boare. COȘBUC, P. I 221. Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449. ◊ Fig. Să-și soarbă [fluturii] proprii destine... Din rodnica boare A vieții ce vine. TOMA, C. V. 233. 2. Fig. Abur; miros, parfum, aromă, mireasmă. Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană. ANGHEL, Î. G. 20.

BOÁRE s. f. 1. Adiere de vânt lină și răcoritoare. 2. Fig. Mireasmă, parfum. – Lat. boreas.

BOÁRE f. Suflare ușoară de vânt; adiere; briză. [Art. boarea; G.-D. boarei; Sil. boa-re] /<lat. boreas

BOARE s. f. sg. (ȚR) Furtună, vijelie. Marea să va turbura și de boare vor fi răutăți celor ce îmblă pre ea. C 1717, 199v. Etimologie: lat. boreas. Cf. fouaș, vicodol. substantiv feminin

boare f. 1. adiere: freamătul undei când boarea o răsfață BOL.; 2. răcoare plăcută. [Cf. it. dial. BORIA, vânt].

boáre f., pl. borĭ (lat. bóreas, vgr. boréas, crivăț). Zefir, abureală, vînt lin.

boár1 sm [At: (1612) ap. BOGDAN, GL. / V: bouar, buhar, (Ban) boier / P: boar / Pl: ~i / E: lat bo(o)arius, -um] 1 (Rar) Păstor de oi Cf văcar. 2 (Mun) Proprietar de boi. 3 (Înv) Perceptorul dijmei pe boi. 4 (Ast) Constelație Cf capul-boului, văcarul.

BOUÁR, bouari, s. m. Păstor de boi. [Var.: boár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

BOÁR, boari, s. m. Păstor de boi. [Var.: bouár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

BOUÁR s. m. v. boar.

BOUÁR, bouari, s. m. (Rar) Păzitor de boi. V. văcar. Bouarii mănăstirii l-au găsit pe Palamon ciuruit de cuțite fi mort. GALACTION, O. I 214. – Pronunțat: bo-uar.

BOÁR, boari, s. m. Persoană care păzește boii la păscut. [Var.: bouár s. m.] – Lat. bo(v)arius.

boar m. păzitor de boi. [Lat. BOARIUS].

arată toate definițiile

Intrare: boare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boare
  • boarea
plural
genitiv-dativ singular
  • boare
  • boarei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Boare
Boare nume propriu
nume propriu (I3)
  • Boare
Intrare: bouar
  • silabație: bo-uar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bouar
  • bouarul
  • bouaru‑
plural
  • bouari
  • bouarii
genitiv-dativ singular
  • bouar
  • bouarului
plural
  • bouari
  • bouarilor
vocativ singular
  • bouarule
  • bouare
plural
  • bouarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boar
  • boarul
  • boaru‑
plural
  • boari
  • boarii
genitiv-dativ singular
  • boar
  • boarului
plural
  • boari
  • boarilor
vocativ singular
  • boarule
  • boare
plural
  • boarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boare

  • 1. Adiere plăcută de vânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adiere briză 6 exemple
    exemple
    • Mii și mii de grîne-nalte, Aurite și învoalte, Fremătau în boarea blîndă. CASSIAN, în POEZ. N. 113.
      surse: DLRLC
    • Stătea în picioare, vîngă focul lor... înalt, cu capul alb, înfiorat ușor de boarea serii. GALAN, Z. R. 376.
      surse: DLRLC
    • Flăcăii se soreau răzimați de ziduri și primeau drept în față, cu ochii închiși pe jumătate de plăcere, boarea caldă a primăverii, cu miros de pămînt umed. SADOVEANU, O. VI 257.
      surse: DLRLC
    • Lunca-i goală; la fîntînă E pustiu; și nu se-ngînă Nici o boare. COȘBUC, P. I 221.
      surse: DLRLC
    • Adie boarea dulce din verzile cîmpii. ALECSANDRI, P. III 449.
      surse: DLRLC
    • figurat Să-și soarbă [fluturii] proprii destine... Din rodnica boare A vieții ce vine. TOMA, C. V. 233.
      surse: DLRLC
  • 2. Miros plăcut.
    exemple
    • Dar se trezesc în umbră crinii, vărsîndu-și boarea lor profană. ANGHEL, Î. G. 20.
      surse: DLRLC

etimologie:

bouar boar

  • 1. Păstor de boi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bouarii mănăstirii l-au găsit pe Palamon ciuruit de cuțite fi mort. GALACTION, O. I 214.
      surse: DLRLC

etimologie: