BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom.

blum sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr bloom] Oțel semilaminat în formă de bară, cu secțiunea în general pătrată.

BLUM, blumuri, s. n. Oțel semilaminat în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom.

BLUM, blumuri, s. n. Lingou în secțiuni pătrate, care se supune prelucrării la bluming.

BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat din oțel cu secțiune pătrată, din care, prin laminare, se confecționează diverse profile. – Fr. bloom (<engl.).

BLUM s.n. Lingou de oțel turnat și eboșat prin laminare. [Pl. -muri. / < engl. bloom].

BLUM s. n. lingou de oțel turnat și eboșat prin laminare. (< engl., fr. bloom)

BLUM ~uri n. Lingou de oțel obținut prin laminare. /<fr. bloom

blum s. n., pl. blúmuri

blum s. n., pl. blúmuri

BLUM, Isac (1894-1975, n. Bacău), inginer chimist român. Prof. univ. la București. Studii și cercetări privind caracterizarea și valorificarea cărbunilor.

BLUM (< fr., engl.) s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, de secțiune pătrată (minimu 150 x 150 mm) sau dreptunghiulară (cu raportul între laturi mai mic de doi) și lungime de la 2 la 6 m, folosit ca semifabricat pentru laminare sau forjare.

BLUM, Leon (1872-1950), om politic și eseist francez. Lider al Partidului Socialist Francez. Prim-min. (1936-1937, mart.-apr. 1938; 1946-1947); pe plan extern a promovat politica de „neintervenție” în Răboiul Civil din Spania. Eseuri („Despre căsătorie”).