3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bleándă1 sf [At: ISPIRESCU, U. 119 / V: -ncă / Pl: ~ende / E: nct] (Pop) 1 Sperietoare de păsări. 2 Om molâu și cam prost.

bleándă2 sf [At: ALECSANDRI, T. 1750 / Pl: blende / E: blendi] (Mol) 1 Lovitură. 2 Brânci. 3 Tiflă.

bleandă3 sf [At: (sec XVII), CUV. D. BĂTR. 270 / V: (înv) ~endău[1] sm / Pl: blende / E: nct] (Orn) Vindereu. modificată

  1. blendaublendău, conform definiției principale. — Ladislau Strifler

BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec.

BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – Et. nec.

BLEÁNDĂ1, blende, s. f. (Pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – Et. nec.

BLEÁNDĂ1, blende, s. f. (Pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – Et. nec.

BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Mold.) Palmă, lovitură, îmbrînceală. I-am tras într-o zi o bleandă [Smărăndiței], pentru că nu-mi da pace să prind muște. CREANGĂ, A. 5. [Cocoșul] dă o bleandă lespezii de la gura cuptorului, iese teafăr și de-acolo și fuga la fereastra boierului. CREANGĂ, P. 66. ♦ Tiflă. A!... îmi dai blende nitam-nisam, fără să te fi îngrijit mai întîi a-mi plăti măcar ce-mi ești dator! ALECSANDRI, T. I 374.

BLEÁNDĂ1 s. f. (Munt.) Termen de comparație pentru oameni molii, lipsiți de energie; bleg, nătîng. Du-te și te spală, răspunse bătrînul cu asprime. Ce stai așa ca o bleandă? PREDA, Î. 32. Se urcă în barcă moleșit ca o bleandă. D. ZAMFIRESCU, R. 120. Dete peste dînsul într-un colț de înfundătură, unde se stîrcise ca o bleandă. ISPIRESCU, U. 119.

BLEÁNDĂ1, blende, s. f. (Reg.) Momâie, sperietoare. ♦ Termen injurios pentru oamenii lipsiți de energie; bleg, nătâng.

BLEÁNDĂ2, blende, s. f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală. ♦ Tiflă. – Postverbal al lui blendi (puțin folosit).

BLEÁNDĂ blénde f. pop. 1) Sperietoare de păsări. 2) Pasăre molâie, jigărită. 3) Izbitură violentă; îmbrâncitură. * A da blende a îmbrânci. /Orig. nec.

bleandă f. Mold. 1. brânciu: i-am tras o bleandă, pentrucă nu-mi dă pace CR.; 2. lovitură: dă o bleandă lespezei dela gura cuptorului CR. [Origină necunoscută].

bleandă f. 1. cea mai mică specie de șoim (Falco aesalon): se stârcise ca o bleandă ISP.; 2. sperietoare de păsări (în chip de bleandă). [Origină necunoscută].

bleándă f. pl. blende (cp. cu vsl. blendi, flecărie, rus. bleadĭ, fleoarță și germ. blid, orb, blende, ochelari la caĭ. Cp. cu tiflă). Palmă, izbitură (Mold.): a da cuĭva o bleandă. Femeĭe proastă, om prost: a căzut jos ca o bleandă (V. fleandură). Sperietoare de păsărĭ. Un fel de șoĭm foarte mic numit și blendăŭ (falco áesalon).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bleándă (sperietoare, brânci) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde

bleándă (sperietoare, brânci) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLEÁNDĂ s. v. brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, tiflă.

bleandă s. v. BRÎNCI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÎNCEALĂ. ÎMBRÎNCITURĂ. ÎMPINSĂTURĂ. TIFLĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bleándă (blénde), s. f.1. Obiect flasc, masă informă și fără consistență. – 2. Leneș, bleg, molîu; persoană greoaie în mișcări. – 3. Palmă, lovitură. – 4. Uliu. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 181), cf. bleau, bleg, bleot. Coincide cu o rădăcină sl., cf. sl. bledynŭ „leneș” de la bledovati „a nu face nimic”, rut. blendati (Byhan, JB, IV, 304), sb. blendak „tont”. – Der. blend(ăr)ău, (var. blendoi), s. n. (masă informă); bleancă, s. f. (gură, cioc), cf. fleancă; blendi, vb. (a împinge, a îmbrînci, a arunca), pe care DAR și Candrea îl derivă de la rut. blenditi; blencheci, vb. (a flecări, a trăncăni); blenderi, vb. (a mișca picioarele).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BLEANDĂ subst. 1. – fam. mold. (Sur III, V). 2. Blende ard. (Braș); – Iftode, mold. (Sd VI 64); -a, munt. (Glos; Sur V; 16 A III 351; RI XVIII 39; Isp II1; Paș).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bleandă, blende s. f. (pop.) lovitură cu palma

Intrare: Bleandă
Bleandă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bleandă
Intrare: bleandă (lovitură)
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleandă
  • bleanda
plural
  • blende
  • blendele
genitiv-dativ singular
  • blende
  • blendei
plural
  • blende
  • blendelor
vocativ singular
plural
Intrare: bleandă (sperietoare)
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bleandă
  • bleanda
plural
  • blende
  • blendele
genitiv-dativ singular
  • blende
  • blendei
plural
  • blende
  • blendelor
vocativ singular
plural

bleandă (lovitură)

etimologie:

bleandă (sperietoare)

  • 1. popular Sperietoare de păsări.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: momâie sperietoare
    • 1.1. Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bleg nătâng, -ă (persoană) 3 exemple
      exemple
      • Du-te și te spală, răspunse bătrînul cu asprime. Ce stai așa ca o bleandă? PREDA, Î. 32.
        surse: DLRLC
      • Se urcă în barcă moleșit ca o bleandă. D. ZAMFIRESCU, R. 120.
        surse: DLRLC
      • Dete peste dînsul într-un colț de înfundătură, unde se stîrcise ca o bleandă. ISPIRESCU, U. 119.
        surse: DLRLC

etimologie: