2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bizéț sn [At: DA / V: bez- / Pl: ~e / E: ger Besätze (Besatz)] Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte.

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, [Pl. și: bizețe] – Din germ. Besätze (sg. Besatz).

BIZÉȚ, bizețe, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte. [Pl. și: bizețuri] – Din germ. Besatze. (sg. Besatz).

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. (Ieșit din uz) Bucată de piele, adesea cu găurele, care se aplica ca garnitură la încălțăminte, mai ales la vîrf. Lache... își pune costumul cel nou.: își încalță ghetele cele noi cu bizețuri, își ia pălăria cea nouă și pornește. CARAGIALE, O. II 149.

BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze.

BIZÉȚ s.n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. [Pl. -țe, -țuri. / < germ. Besatz].

BIZÉȚ s. n. bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. (< germ. Besatz)

bizeț n. bucată de piele suprapusă la căpătâiul încălțămintelor: ghete cu bizețuri. [Germ. BESÄTZE].

bizéț și rar be- n., pl. urĭ (germ. besatz, pl. besätze, garnitură. V. opsas, zețar). Bucată de pele suprapusă la botu ghetelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bizéț s. n., pl. bizéțuri/bizéțe

bizéț s.n., pl. bizéțuri / bizéțe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bizéț (bizețuri), s. n. – Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, cînd nu este făcută din aceeAși bucată. – Var. bezeț. Germ. besätze „garnituri” (Borcea 178). Introdus în sec. XIX.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIZET [bizé], Georges (1838-1875), compozitor francez. Unul dintre creatorii operei naționale franceze. Stilul său vădește expresivitate melodică, forță dramatică, bogăție a armoniei și a ritmului, strălucire a coloritului orchestral („Pescuitorii de perle”, „Carmen”, „Djamileh”).

Intrare: Bizet
Bizet nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bizet
Intrare: bizeț
bizeț1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizeț
  • bizețul
  • bizețu‑
plural
  • bizețuri
  • bizețurile
genitiv-dativ singular
  • bizeț
  • bizețului
plural
  • bizețuri
  • bizețurilor
vocativ singular
plural
bizeț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bizeț
  • bizețul
  • bizețu‑
plural
  • bizețe
  • bizețele
genitiv-dativ singular
  • bizeț
  • bizețului
plural
  • bizețe
  • bizețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bizeț

  • 1. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Lache... își pune costumul cel nou.: își încalță ghetele cele noi cu bizețuri, își ia pălăria cea nouă și pornește. CARAGIALE, O. II 149.
      surse: DLRLC

etimologie: