3 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIÉ, bieuri, s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. [Pr.: bie] – Din fr. biais.

bie sn [At: DEX2 / E: fr biais] 1 Linie oblică. 2 Direcție oblică. 3 (Îlav) În ~ Oblic. 4 (Ccr) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie.

BIÉ s. n. Linie, direcție oblică. ◊ Loc. adj. și adv. În bie = oblic. ♦ (Concr.) Fâșie de material textil tăiată oblic, utilizată în croitorie. – Din fr. biais.

BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. [Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais].

BIÉ s. n. fâșie de material textil tăiată oblic, în croitorie. (< fr. biais)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bie [pron. bĭe] s. n., art. biéul; (fâșii) pl. biéuri

bié s. n., art. biéul; pl. biéuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-BIE „viață, viețuire”. ◊ gr. bios „viață” > fr. -bie > rom. -bie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIE. Bie f., ar. (Fărș); Biescu (Puc); Biești s.

Intrare: Bie
nume propriu (I3)
  • Bie
Intrare: bie (s.n.)
bie1 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: bĭe
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bie
  • bieul
  • bieu‑
plural
  • bieuri
  • bieurile
genitiv-dativ singular
  • bie
  • bieului
plural
  • bieuri
  • bieurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bie (suf.)
sufix (I7-S)
  • bie
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bie (s.n.)

etimologie: