2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bicaș sn [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: -az (Pl: ~aji), ghi~, (Trs) ău, (Pl: ~șei) eu, ~cășeu / Pl: ~i / E: mg békasó „sarea-broaștei”] (Min) 1 (Trs; Mol) Cremene. 2 (Trs; Mol) Cuarț. 3 (Îf bghicaj) Bolovan alb, cristalin Si: (pop) sarea-mâței. 4 (Îf ghi~) Piatră albă pentru fabricarea sticlei.

BICÁȘ s.n (Reg.) Cremene; cuarț. – Magh. béka-só.

bicáș n., pl. e și urĭ (ung. beká-só, cuarț, propriŭ zis „sarea broaștei”). Trans. Mold. Cŭarț. Nisip alb p. fabricarea sticleĭ (CL. 1924, 518). Maĭ rar. Cremene. S.m. Bulgăre (petricică) de cŭarț: a arunca cu bicașĭ. – Și bicaz (de unde și numele satului din județu Neamțu), pl. (cînd e vorba de bulgări). – Dim. -șel, -jel, pl. eĭ, petricică, bobiță. Pop. ghi-. – În Trans. și beĭcă (ung. béka-), pl. ĭ, cuarț.

ghicaș[1] sn vz bicaș modificată

  1. În original incorect tipărit: ghicas. Vezi și def. formei principale — LauraGellner

ghicáș, ghicáz, -ășél -ăjél, V. bicaș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BICÁȘ s. v. cremene, cuarț, silex.

bicaș s. v. CREMENE. CUARȚ. SILEX.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bicáș (-și), s. m. – Cremene. – Var. bicaz, ghigășel, bigășel, bigășea. Mag. békasó (Cihac, II, 482). Se folosește numai în Trans. și Mold.; de aici toponimul Bicaz.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bicáș, bicași, (bdicaș, bghicaș, bicaz), s.m. – (reg.) 1. Loc cu pietriș mult; pietriș. 2. Cremene; piatră albă de râu („care se găsește din belșug în pârâul Bistrița”), cu care olarii (din Săcel) lustruiau vasele de ceramică nesmălțuite și arse la roșu (I. Pop, 1970; v. și Dăncuș, 1986: 79). Circulă numai în Trans. și Mold. ♦ (top.) Bicaz, comună situată în zona Codru. – Din magh. békasó „cuarț; sarea-broaștei” (Cihac, DER, MDA); „de aici toponimul Bicaz” (DER, Scriban).

bicáș, -i, (bdicaș, bghicaș), s.m. – 1. Loc cu pietriș mult; pietriș. 2. Cremene; piatră albă de râu („care se găsește din belșug în pârâul Bistrița”), cu care olarii (din Săcel) lustruiau vasele de ceramică nesmălțuite și arse la roșu (I. Pop 1970; v. și Dăncuș 1986: 79). Bicaz, toponim în Maramureș. – Din magh. békasó „sarea-broaștei” (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bic/a, -an, /ă, -aș, -ău, -u v. Iacov II 8.

Intrare: bicaș
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bicaș
  • bicașul
  • bicașu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • bicaș
  • bicașului
plural
vocativ singular
plural
ghicaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Bicaș
Bicaș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bicaș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)