2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bíber sm [At: HOGAȘ, DR. 69 / V: -bir / Pl: ~i / E: ger Biber] 1 (Zlg) Castor. 2 Blană de castor. 3 Haină confecționată din biber (2).

BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Din germ. Biber.

BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Din germ. Biber.

BÍBER, (1) biberi, s... m. 1. Castor. Blană de biber. 2. Blană de castor. Palton cu guler de biber.

BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Germ. Biber.

BÍBER s.m. Castor. // s.n. Blană de castor. [< germ. Biber].

BÍBER I. s. m. castor. II. s. n. blană de biber (1). (< germ. Biber)

BÍBER ~i m. 1) Mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; castor. 2) Blana prelucrată a acestui animal. Guler de ~. /<germ. Biber

biber m. 1. castor, mai ales blana sa; 2. un fel de postav.

*bíber m. (germ. biber. V. breb). Breb, castor: blană de biber. S.n. Un fel de postav lucitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIBER s. (ZOOL.; Castor) castor, (înv.) breb.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bíber (bíberi), s. m. – Castor. Germ. Biber (sec. XIX). Se folosește aproape exclusiv cu sensul de „blană de castor”; cf. castor și breb.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIBERI, Ion (1904-1990, n. Turnu Severin), medic și scriitor român. Romane și nuvele („Oameni în ceață”, „Proces”), eseistică literară („Studii asupra literaturii contemporane”, „Poezia, mod de existență”), traduceri.

BIBER, glaciațiune care a avut loc la sfîrșitul Pliocenului. Numele provine de la un rîu din S Germaniei.

Intrare: Biberi
Biberi nume propriu
nume propriu (I3)
  • Biberi
Intrare: biber
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biber
  • biberul
  • biberu‑
plural
  • biberi
  • biberii
genitiv-dativ singular
  • biber
  • biberului
plural
  • biberi
  • biberilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

biber

etimologie: