2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

béznă sf [At: COD. VOR. 173 / V: băz-, bâz-, (înv) -zdnă, (înv) -nie / Pl: ~ne / E: vsl безцна] (Adesea fig) 1 (Înv) Abis. 2 (În scrieri religioase) Adâncimea iadului. 3 întuneric mare. 4 (Îs întuneric -) întunecime desăvârșită. 5 Negură groasă.

BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.

BÉZNĂ, bezne, s. f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.

BÉZNĂ s. f. Întuneric mare, de nepătruns; întunecime adîncă. Zări aievea o sumedenie de alte umbre care creșteau și se topeau mereu în beznă. MIHALE, O. 505. N-o să ne rătăcim.. în bezna asta? GALACTION, O. I 209 [La cinematograf] Se face beznă. Tremurînd apare Pe pînza albă, fără nici o cută, Un domn cu cioc. TOPÎRCEANU, F. O. 59. ◊ (Metaforic) Cioplim din beznă forme de lumină. BENIUC, V. 7. ◊ (Adesea ca atribut al lui «întuneric», spre a arăta o întunecime desăvîrșită) E admirabil în automobil, prin întuneric beznă, în ploaie. CAMIL PETRESCU, T. II 100. Era-ntuneric beznă Și nu vedea că plîng. COȘBUC, P. I 267. La lăptărie, întuneric beznă. CARAGIALE, O. II 241. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță. Clasele exploatatoare au ținut poporul în beznă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 360.

BÉZNĂ, bezne, s. f. Întuneric mare, de nepătruns. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță.- Slav (v. sl. bezdŭna).

BÉZNĂ ~e f. 1) Întuneric de nepătruns. A plecat în ~a nopții. 2) fig. Adâncime fără capăt; abis; prăpastie. [G.-D. beznei] /<sl. bezduna

beznă f. întunecime adâncă: noaptea cu beznele sale a cotropit omenirea BĂLC.; întuneric beznă, foarte întuneric: noaptea era întuneric beznă. [Vechiu-rom. beznă, prăpastie («în mări și în toate beznele», Biblia din 1688) = slav. BEZDŬNA, lit. fără fund; se zicea și bezna întunericului, locuțiune care a servit de transițiune la sensul modern].

béznă și (vechĭ) bézdnă f., pl. e (vsl. bezduno, bezdŭna, apoi și bezdno, bezno, bezna, abis, d. bezŭ, fără, și duno, fund; bg. bezna, bezdna. V. donț). Mare întuneric: nu te duce la drum pe bezna asta. Adv. Întuneric beznă, foarte întuneric.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne

béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÉZNĂ s. v. abis, adânc, prăpastie.

BÉZNĂ s. întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (țig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.)

beznă s. v. ABIS. ADÎNC. PRĂPASTIE.

BEZNĂ s. întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

béznă (bézne), s. f.1. (Înv.) Abis. – 2. Întuneric, negură. Var. beznie. Sl. bezdŭna, bezdŭnŭ „abis” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Șeineanu, Semasiol., 221; Philippide, Principii, 47). După Capidan, Raporturile, 228, din rom. provine bg. bezna (alături de bezdna).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BEZNE (Ard II); -a munt. (RI I 21), < subst. beznă.

Intrare: Bezne
Bezne nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bezne
Intrare: beznă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beznă
  • bezna
plural
  • bezne
  • beznele
genitiv-dativ singular
  • bezne
  • beznei
plural
  • bezne
  • beznelor
vocativ singular
plural

beznă

  • 1. adesea figurat Întuneric mare, de nepătruns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întunecime întuneric antonime: lumină 7 exemple
    exemple
    • Zări aievea o sumedenie de alte umbre care creșteau și se topeau mereu în beznă. MIHALE, O. 505.
      surse: DLRLC
    • N-o să ne rătăcim... în bezna asta? GALACTION, O. I 209.
      surse: DLRLC
    • [La cinematograf] Se face beznă. Tremurînd apare Pe pînza albă, fără nici o cută, Un domn cu cioc. TOPÎRCEANU, F. O. 59.
      surse: DLRLC
    • metaforic Cioplim din beznă forme de lumină. BENIUC, V. 7.
      surse: DLRLC
    • E admirabil în automobil, prin întuneric beznă, în ploaie. CAMIL PETRESCU, T. II 100.
      surse: DLRLC
    • Era-ntuneric beznă Și nu vedea că plîng. COȘBUC, P. I 267.
      surse: DLRLC
    • La lăptărie, întuneric beznă. CARAGIALE, O. II 241.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Adâncime fără capăt.

etimologie: