14 definiții pentru beuță
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beuță sf [At: LB / V: bău~, ~unță, ~ție / A: beuță / Pl: ~țe / E: srb bioce (bijelac)] (Min; Trs; Ban) 1 Pietricică (albă și rotundă, din râu). 2 Cremene. 3 Cuarț.
beuță s.f. (reg.) 1 Pietricică albă și rotundă, ce se găsește prin rîuri. 2 Cremene. 3 Cuarț. • pl. -e. /<srb. bioce.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BEUȚĂ, BĂUȚĂ, BOUȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. Băn. 💎 Cuarț; pietricică albă și rotundă, care se găsește în rîuri: aurul întru bouțe s’au prefăcut (ȚICH.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BEUȚĂ, beuțe, s. f. (Transilv., Ban.) Pietricică albă și rotundă care se găsește în rîuri. Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia TÎului. SLAVICI, O. I 358.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEUȚĂ, beuțe, s. f. (Reg.) Pietricică albă și rotundă care se găsește prin rîuri. – Din sl. bioce.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
beunță sf vz beuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beuție sf vz beuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍BĂUȚĂ 👉 BEUȚĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
beuță (desp. beu-) (reg.) s. f., g.-d. art. beuței; pl. beuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
beuță (beu-) s. f., g.-d. art. beuței; pl. beuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beuță s. f. (sil. beu-), g.-d. art. beuței; pl. beuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BEUȚĂ s. v. cremene, silex.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
beuță s. v. CREMENE. SILEX.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
beuță (beuțe), s. f.- Piatră, pietricică de rîu. Sb. bioce „alb, albeață” (DAR). Se folosește în Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: beu-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
beuță, beuțesubstantiv feminin
-
- Monedele îi păreau bucăți de tinichea, iar pietrele scumpe beuțe din albia rîului. SLAVICI, O. I 358. DLRLC
-
etimologie:
- bioce DLRM