2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Berta f. numele mai multor regine franceze, între cari și Berta cu piciorul mare, mama lui Carol Magnu.

bértă sf [At: CV, 1949, nr 7, 33 / P: ~te / E: fr berthe] (Mol) Broboadă mare de lână, cu ciucuri, purtată pe umeri sau pe cap.

BÉRTĂ, berte, s. f. (Mold.) Broboadă de lînă croșetată, cu ciucuri, pe care o poartă femeile pe umeri sau pe cap.

BÉRTĂ, berte, s. f. (Reg.) Broboadă de lână croșetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe „pelerină”.

BÉRTĂ s.f. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. [< fr. berthe].

BÉRTĂ s. f. broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei. (< fr. berthe)

BÉRTĂ ~e f. reg. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. /<fr. berthe

bertă f. Tr. basma de lână cu care fetele țărance își leagă capul. [Ung. BÉRTA].

bértă f., pl. e (fr. berthe, pelerină mică de acoperit un corsaj decoltat, de la numele regineĭ Berta, pe care tradițiunea o reprezintă cuminte și modestă; germ. berthe, guler mic; ung. bérta). Est. Broboadă, șal mic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bértă (reg.) s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte

bértă s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793.[1]

  1. Var. bartă (def. după DAR). — blaurb.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Berta Prenumele feminin Berta provine dintr-un vechi nume germanic Bertha, format din adj. berht „strălucitor, glorios” (este cunoscută și forma de masculin Bertho). Cuvîntul germanic a fost folosit des la compunerea altor nume foarte cunoscute: Bertold (cu wald „stăpînire”), Bertrand (cu rand „scut ”), Albert și Adalbert (cu adal „nobil”), Gilbert (cu gisil „garanție”), Herbert (cu hari „armată”), Hubert (cu hugh „inteligență”), Robert (cu hrod „vestit, glorios”) etc. Împrumutat recent din apusul Europei, rom. Berta este și un hipocoristic obișnuit pentru femininele terminate în -berta (Alberta, Roberta etc.). Bertina poate fi considerat ca derivat din Berta, dar și hipocoristic pentru Albertina, Robertina. ☐ Engl., germ. Bertha, fr. Berthe, it., magh., rus. Berta etc.

Intrare: Berta
Berta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bertă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bertă
  • berta
plural
  • berte
  • bertele
genitiv-dativ singular
  • berte
  • bertei
plural
  • berte
  • bertelor
vocativ singular
plural

bertă

  • 1. regional Broboadă de lână croșetată, cu ciucuri, pe care o poartă femeile pe umeri sau pe cap.
    surse: DLRLC DLRM DN

etimologie: