2 intrări
13 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Berta f. numele mai multor regine franceze, între cari și Berta cu piciorul mare, mama lui Carol Magnu.
bértă sf [At: CV, 1949, nr 7, 33 / P: ~te / E: fr berthe] (Mol) Broboadă mare de lână, cu ciucuri, purtată pe umeri sau pe cap.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÉRTĂ, berte, s. f. (Mold.) Broboadă de lînă croșetată, cu ciucuri, pe care o poartă femeile pe umeri sau pe cap.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÉRTĂ, berte, s. f. (Reg.) Broboadă de lână croșetată, cu ciucuri. – Din fr. berthe „pelerină”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
BÉRTĂ s.f. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. [< fr. berthe].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BÉRTĂ s. f. broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei. (< fr. berthe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BÉRTĂ ~e f. reg. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. /<fr. berthe
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bertă f. Tr. basma de lână cu care fetele țărance își leagă capul. [Ung. BÉRTA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bértă f., pl. e (fr. berthe, pelerină mică de acoperit un corsaj decoltat, de la numele regineĭ Berta, pe care tradițiunea o reprezintă cuminte și modestă; germ. berthe, guler mic; ung. bérta). Est. Broboadă, șal mic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bértă (reg.) s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bértă s. f., g.-d. art. bértei; pl. bérte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793.[1]
- Var. bartă (def. după DAR). — blaurb.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Berta Prenumele feminin Berta provine dintr-un vechi nume germanic Bertha, format din adj. berht „strălucitor, glorios” (este cunoscută și forma de masculin Bertho). Cuvîntul germanic a fost folosit des la compunerea altor nume foarte cunoscute: Bertold (cu wald „stăpînire”), Bertrand (cu rand „scut ”), Albert și Adalbert (cu adal „nobil”), Gilbert (cu gisil „garanție”), Herbert (cu hari „armată”), Hubert (cu hugh „inteligență”), Robert (cu hrod „vestit, glorios”) etc. Împrumutat recent din apusul Europei, rom. Berta este și un hipocoristic obișnuit pentru femininele terminate în -berta (Alberta, Roberta etc.). Bertina poate fi considerat ca derivat din Berta, dar și hipocoristic pentru Albertina, Robertina. ☐ Engl., germ. Bertha, fr. Berthe, it., magh., rus. Berta etc.
- sursa: MEO (1975)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |