3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bere1 sf [At: CORESI, PS. 275 / Pl: beri / E: bea2] 1 Înghițire a unui lichid. 2 Sugere. 3 Consumare de băuturi alcoolice. 4 Chefuire. 5 Cheltuire a banilor pe băutură. 6 Cinstire cu băutură a cuiva. 7 (Înv; adesea corelat cu mâncare) Băutură. 8 (Trs; Buc) Petrecere a tineretului, la țară, la începutul câșlegilor Si: berean. 9 (Trs; Buc; îe) Dat în ~ Bun de însurat. 10 (Trs; Buc; pex) Grup de tineri care aranjează berea (8). 11 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 12 (Gmț; d. copii; îe) A face ~ mâții A plânge fără motiv.

bere2 sf [At: DA / Pl: beri / E: ger Bier (influențat de bere1)] 1 Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2 (Eliptic) Recipient cu bere2 (1).

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea.V. bea.

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea.V. bea.

BÉRE1, (2) beri, s. f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. Varietate sau porție de bere (1). 3. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere1 (1). – Din germ. Bier (influențat de bere2).

BÉRE1, (rar) beri, s. f. 1. Băutură slab alcoolică, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere1 (1). – Din germ. Bier (influențat de bere2).

BÉRE2 s. f. (Învechit și popular, adesea în corelație cu «mîncare») Faptul de a bea (băuturi alcoolice). S-au adăpostit prin curțile boierești ca grămătici, vătafi de curte, stolnici, trăind pe bere și pe mîncare fără grijă de ziua de mîne. GHICA, S. 57. Scoală, Goleo, nu ședea, Las’ berea Și mîncarea. TEODORESCU, P. P. 588.

BÉRE1 s. f. Băutură puțin alcoolică, preparată prin fermentarea orzului și hameiului. Se adunau cu deosebire seara, ciocnind pahare mari cu bere. PAS, L. I 153. Nu pot bea șampanie; îmi face arsuri...Atunci ce? – O bere...Bine... eu iau o tizană, tu ia bere. CARAGIALE, M. S. 86. Trăgind din cînd în cînd... cîte-o gură din cafeaua și berea ce li sta dinainte. EMINESCU, N. 37.

BÉRE1 s. f. 1. Băutură slab alcoolică obținută prin fermentarea cu o drojdie specială a mustului rezultat din fierberea cu apă a malțului și a hameiului. 2. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere (1). – Germ. Bier (influențat de bere2).

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea; (concr.) băutură.

BÉRE ~i f. Băutură alcoolică slabă, spumoasă, obținută prin fermentarea unei infuzii de malț și flori de hamei. O halbă de ~. [G.-D. berii] /<germ. Bier

bere f. băutură fermentată din apă, orz și hemeiu. [Nemț. BIER, influențat de verbul indigen bere].

1) bére f. Acțiunea de a bea. Vechĭ. Băutură.

2) bére f. (ngr. it. bira, d. germ. bier, supt infl. luĭ bere 1; fr. bière). O băutură galbenă (maĭ închisă orĭ maĭ deschisă) străvezie amară și puțin îmbătătoare care se face din orz și hameĭ pus la fermentat (E băutura popoarelor germanice). V. bragă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bére s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri

bére (băutură, acțiune) s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÉRE s. (înv. și reg.) olovină. (O sticlă de ~.)

BERE s. (înv. și reg.) olovină. (O sticlă de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bére s. f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puțin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iași, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Beri, -an, -că, -iac, -ga, -lă, -nca, -nța, -slav, -u v. Ber 6 – 15.

arată toate definițiile

Intrare: Beri
nume propriu (I3)
  • Beri
Intrare: bere (a bea)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bere
  • berea
plural
  • beri
  • berile
genitiv-dativ singular
  • beri
  • berii
plural
  • beri
  • berilor
vocativ singular
plural
Intrare: bere (băutură)
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bere
  • berea
plural
  • beri
  • berile
genitiv-dativ singular
  • beri
  • berii
plural
  • beri
  • berilor
vocativ singular
plural

bere (a bea)

  • 1. (numai) singular Faptul de a bea.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • S-au adăpostit prin curțile boierești ca grămătici, vătafi de curte, stolnici, trăind pe bere și pe mîncare fără grijă de ziua de mîne. GHICA, S. 57.
      surse: DLRLC
    • Scoală, Goleo, nu ședea, Las’ berea Și mîncarea. TEODORESCU, P. P. 588.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bea
    surse: DEX '09

bere (băutură)

  • 1. (numai) singular Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: olovină 3 exemple
    exemple
    • Se adunau cu deosebire seara, ciocnind pahare mari cu bere. PAS, L. I 153.
      surse: DLRLC
    • Nu pot bea șampanie; îmi face arsuri... – Atunci ce? – O bere... – Bine... eu iau o tizană, tu ia bere. CARAGIALE, M. S. 86.
      surse: DLRLC
    • Trăgînd din cînd în cînd... cîte-o gură din cafeaua și berea ce li sta dinainte. EMINESCU, N. 37.
      surse: DLRLC
  • 2. Varietate sau porție de bere.
    surse: DEX '09
  • 3. (numai) singular eliptic Țap, halbă, sticlă de bere.
    surse: DEX '09 DLRM

etimologie: