4 intrări
4 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BERCHEMIA Neck., BERCHEMIA, fam. Rhamnaceae. Gen originar din estul Africii, sudul Asiei, America de N, 10-14 specii. Flori hermafrodite, mici, pe tip 5, așezate în paniculă terminală. Frunze alterne, de obicei nedentate, cu nervuri ramificate, pe tufe tîrîtoare.
Berchemia giraldiana Schneid. Specie cu flori în paniculă de 11-13 cm lungime. Frunze (cca 7 cm lungime) ovate, cu vîrf ascuțit și 8-12 perechi de nervuri. Tufă tîrîtoare, cca 5 m înălțime. Fruct lunguieț.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Berchemia racemosa Sieb. et Zucc. Specie care înflorește vara-toamna. Flori verzi în paniculă mare, lungă de 14-16 cm, mugurii florilor ascuțiți. Frunze (cca 4-7 cm lungime) ovate, pe partea inferioară albăstrui, la bază cordiforme, cu cca 8 perechi de nervuri. Tufă puțin tîrîtoare, cca 3,5 m înălțime. Fructul (se coace în al II-lea an) eliptic, roșu, apoi negru.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Berchemia scandens (Hill) K. Koch (syn. B. volubilis DC.). Specie care înflorește vara. Flori albe-verzui, în paniculă terminală, fruct (cca 7 mm) lunguieț, albăstrui. Frunze eliptice, la bază rotunjite, cu cca 12 perechi de nervuri, margine deseori ondulată și pețiol lung de 1 cm. Tufă tîrîtoare de cca 4,8-5,2 m înălțime.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni