3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și fr., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. ♦ (Substantivat, f.) Limba berberă. – Din fr. berbère.

berbér, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr berbère] 1 smp Populație hamito-semitică din nordul Africii. 2 smf Persoană aparținând populației berbere (1). 3 a Care aparține berberilor (1). 4 a Referitor la berberi (1).

BERBÉR, -Ă, berberi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație hamito-semitică din nordul Africii; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține berberilor (1), privitor la berberi. – Din fr. berbère.

BERBÉR, -Ă s. m. f. (pl.) grup de populații din nordul Africii, urmașe ale vechilor libieni. ◊ (s. f.) limbă din familia de limbi hamito-semitice vorbită de berberi. (< fr. berbère)

berber-bașa sm [At: DA / Pl: ~i-bașale / E: tc berber-başa] (Trî) Șef al bărbierilor de la curtea domnească.

Berberi pl. nume generic al popoarelor primitive din Africa nordică și cari nu sunt de rasă arabă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berbér adj. m., s. m., pl. berbéri; adj. f., s. f. berbéră, pl. berbére

berbér s. m., adj. m., pl. berbéri; f. sg. berbéră, g.-d. art. berbérei, pl. berbére

berbéră (limbă) s. f., g.-d. art. berbérei


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BERBÉR, -Ă, (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Grup de populații din N Africii, din familia de limbi afro-asiatice, ramura libico-berberă, urmași ai vechilor libieni. De religie mahomedană. ■ (Și la sg.) Persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține b. (1), privitor la b.

Intrare: berber (adj.)
berber1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berber
  • berberul
  • berberu‑
  • berbe
  • berbera
plural
  • berberi
  • berberii
  • berbere
  • berberele
genitiv-dativ singular
  • berber
  • berberului
  • berbere
  • berberei
plural
  • berberi
  • berberilor
  • berbere
  • berberelor
vocativ singular
plural
Intrare: berber (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berber
  • berberul
  • berberu‑
plural
  • berberi
  • berberii
genitiv-dativ singular
  • berber
  • berberului
plural
  • berberi
  • berberilor
vocativ singular
  • berberule
  • berbere
plural
  • berberilor
Intrare: berber-bașa
substantiv masculin compus
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berber-bașa
plural
  • berberi-bașale
genitiv-dativ singular
  • berber-bașa
plural
  • berberi-bașale
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

berber (adj.)

etimologie:

berber, -ă (persoană) berber berberă

  • 1. (la) plural Populație hamito-semitică din nordul Africii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. (la) singular persoană care aparține acestei populații.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: