2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

benjamín sm [At: DEX2 / E: fr benjamin] (Rar; frm) 1 Cel mai mic copil al unei familii. 2 Cel mai tânăr membru al unui grup.

BENJAMÍN, benjamini, s. m. (Livr.) Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.

BENJAMÍN s. m. (Rar) Cel mai mic copil al unei familii; cel mai tânăr membru al unui grup. – Din fr. benjamin.

BENJAMÍN s.m. (Rar) Copil iubit, răsfățat (de obicei cel mai mic dintre frați). [< fr. benjamin, cf. Benjamin – personaj biblic, ultimul copil al lui Iacob].

BENJAMÍN s. m. copil iubit, răsfățat (cel mai mic dintre frați). (< fr. benjamin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

benjamín (livr.) s. m., pl. benjamíni

benjamín s. m., pl. benjamíni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BENJAMIN, Walter (1892-1940), filozof și eseist german. Unul dintre principalii teoreticieni ai „Școlii de la Frankfurt”. S-a sinucis, fiind urmărit de Gestapo. Op. pr.: „Mit și violență”, „Poezie și revoluție”.

Intrare: Benjamin
Benjamin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Benjamin
Intrare: benjamin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • benjamin
  • benjaminul
  • benjaminu‑
plural
  • benjamini
  • benjaminii
genitiv-dativ singular
  • benjamin
  • benjaminului
plural
  • benjamini
  • benjaminilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

benjamin

  • 1. livresc Cel mai mic copil al unei familii: cel mai tânăr membru al unui grup.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: