BELARUS, -Ă, belaruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Belarus sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Belarus sau belarușilor (1), privitor la Republica Belarus ori la belaruși. ♦ (Substantivat, f.) Limba belarusă. [Var.: bielorus, -ă adj.] – Din rus. belorus.

belarus, -ă s.m., s.f, adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Belarus sau este originară de acolo; (la pl. m.) popor care s-a format, care locuiește în Republica Belarus; locuitorii Republicii Belarus. 2 adj. Care aparține Republicii Belarus sau belarușilor, care se referă la Republica Belarus sau la belaruși; care este originar din Republica Belarus. ♦ (subst. f.) Limba indo-europeană din familia slavă, grupul oriental, vorbită de belaruși. • pl. -și, -se. și bielorus, -ă, belorus, -ă s.m., s.f., adj. /<rus. бепорчс, fr. biélorusse; cf. nm. pr. Republica Belarus (Bielorusia), stat în E Europei.

BIELORUS, -Ă, adj., s. m. și f. v. belarus.

bielorus, ~ă [At: DEX² / Pl: ~uși, ~e / E: rs белорус] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Bielorusiei. 3-4 smf, a (Om) originar din Bielorusia. 5 smp Populație care locuiește în Bielorusia. 6 a Care aparține Bielorusiei. 7 a Care aparține bielorușilor (5). 8 a Privitor la Bielorusia. 9 a Privitor la bieloruși (5). 10 a Care este specific Bielorusiei. 11 a Care este specific bielorușilor (5). 12 sf Limbă vorbită în Bielorusia.

belorus, -ă s.m., s.f., adj. v. belarus.

bielorus, -ă s.m., s.f., adj. v. belarus.

BIELORUS, -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bielorusiei, sau populației ei, privitor la Bielorusia sau la populația ei. – Din rus. belorus.

BIELORUS², -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f. Persoană care locuiește sau care este originară din Bielorusia. – Pronunțat: bie-.

BIELORUS¹, -Ă, bieloruși, -se, adj. Care aparține Bielorusiei, care este originar din Bielorusia. Ansamblu de dansuri bieloruse. – Pronunțat: bie-.

BIELORUS, -Ă, bieloruși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține R.S.S. Bieloruse sau populației ei, privitor la R.S.S. Bielorusă sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S. Bieloruse. [Pr.: bie-] – Rus belorus.

BIELORUS, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ◊ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruși. (< rus. belorus)

BIELORUS² ~să (~și, ~se) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară din Bielorusia. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus

BIELORUS¹ ~să (~și, ~se) Care aparține Bielorusiei sau populației ei. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus

BIELORUSĂ f. mai ales art. Limba bielorușilor. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus

!Belarus/(înv.) Bielorusia (stat) (desp. Bie-, -si-a) s. propriu n. / f., g.-d. art. Belarusului/Bielorusiei

belarus/(înv.) bielorus (desp. bie-) adj. m., s. m., pl. belaruși/bieloruși; adj. f., s. f. belarusă/bielorusă, pl. belaruse/bieloruse

*Belarus / Bielorusia (stat) (Bie-) s. propriu n. / f., g.-d. (statului) Belarus / Bielorusiei

!belarus / bielorus (bie-) adj. m., s. m., pl. belaruși / bieloruși; adj. f., s. f. belarusă / bielorusă

belarusă/(înv.) bielorusă (limbă) (desp. bie-) s. f., g.-d. art. belarusei/bielorusei

!belarusă / bielorusă (limbă) (bie-) s. f., g.-d. art. belarusei / bielorusei

bielorus s. m., adj. m. (sil. bie-), pl. bieloruși; f. sg. bielorusă, g.-d. art. bielorusei, pl. bieloruse

bielorusă (limba) s. f. (sil. bie-), g.-d. art. bielorusei

bielorus (3 sil.)

BIELORUSĂ s. f. (cf. rus. belorus): limbă slavă din grupul de răsărit, vorbită de bielorușii din R. Bielorusă și de cei răspândiți în R. Letonă, R. Estonă, R. Cazahă etc. Bielorușii sunt bilingvi: vorbesc atât bielorusa, cât și rusa. Este limba oficială a R. Bieloruse. Folosește alfabetul chirilic (ca rusa, ucraineana, sârba, macedoneana și bulgara). Se caracterizează prin prezența multor consoane muiate și prin fenomenele fonetice țekanie și dzekanie (pronunțarea lui t și d muiate, ca ț și respectiv dz). Primele atestări în b. datează din secolul al XIII-lea. Istoria acestei limbi cuprinde două etape: vechea b. (între secolele al XIV-lea – al XVIII-lea) și b. modernă (din secolul al XIX-lea până azi). Limba literară bielorusă s-a format în secolul al XVI-lea și s-a îmbogățit cu elemente din limba vorbită. Limba națională bielorusă s-a format începând cu secolul al XVIII-lea. Limba b. a suferit o puternică influență din partea limbii poloneze, care, la rându-i, a influențat-o pe prima.

BELARUS, Republica ~ v. Bielorusia.

BIELORUSIA (BELARUS), Republica ~, stat în Europa estică; 207.6 mii km²; 10,2 mil. loc. (1989); 64,2% bieloruși; ruși, polonezi, ucrainieni, evrei. Limba de stat: bielorusa. Cap.: Minsk. Orașe pr.: Gomel, Moghilev, Grodno, Brest. Este împărțit în șase reg. Relief de cîmpie joasă în S, colinară în N și E, cu șiruri de morene cu alt. max. de 345 m. Climă temperat-continentală excesivă în E, cu nuanțe maritime în V (precipitații 500-700 mm/an). Rîuri pr.: Nipru (cu afl. Berezina și Pripet), Daugava (Dvina de Vest), Neman și Bugul de Vest. Peste 1/3 din terit. este mlăștinos (mai ales în reg. Polesia de S). Lacuri numeroase de origine periglaciară. Expl. de petrol, gaze naturale, turbă, sare gemă, săruri de potasiu, cărbune. Ind. B. produce energie electrică (36,3 miliarde kWh, 1986), autocamioane, tractoare, strunguri, mașini unelte, aparate de radio, televizoare și produse electrotehnice, aparate optice. Ind. chimică produse îngrășăminte, cauciuc sintetic, fire și fibre chimice, mase plastice și produse petroliere. Mari cantități de ciment, sticlă, mobilă, cherestea și hîrtie. Ind. bunurilor de consum produce tricotaje și conf., fire de lînă și bumbac, încălțăminte, ulei, produse din carne și lactate, conserve ș.a. Se cultivă 33,4% din supr. țării mai ale cereale (45%); grîu, secară, orz, ovăz (7,1 mil. t, 1986). Mari producții de cartofi (13,4 mil. t, 1986), sfeclă de zahăr (1,6 mil. t, 1986), in (95 mii t, 1986), legume, plante furajere. Peste 50% din valoarea prod. agricole este dată de creșterea animalelor: bovine pentru carne și lapte (7,5 mil. capete, 1987), porcine (5,1 mil. capete, 1987), păsări de curte. C. f.: 5,54 mii km; căi rutiere: 44,4 mii km; navigație fluvială pe Nipru, Berezina, Dvina de Vest ș.a. și canale: 3,8 mii km. – Istoric. Locuit din timpuri străvechi, o mare parte a terit. B. (Rusia apuseană), a intrat, începînd din sec. 9, în componența Rusiei Kievene. În sec. 11-12, în condițiile fărîmițării feudale, pe terit. B. s-au constituit mai multe cnezate între care: Poloțk-Minsk, Turov-Pinsk și Smolensk. În sec. 13-14, treptat, terit. B. au fost cucerite de lituanieni și incluse în Marele Ducat al Lituaniei (din 1569, Rzecsposlolita). În această perioadă a apărut denumirea de „Rusia Albă” pentru terit. de vest ale Rusiei. La sfîrșitul sec. 18, terit. B. a fost anexat de Rusia. Populația din B. a participat la evenimentele revoluționare din 1905-1907, precum și la cele din febr. și nov. 1917. În timpul primului război mondial, B. a devenit teatrul de luptă al beligeranților, partea de V a țării fiind ocupată de trupele germane. În nov. 1917, în B. s-a instaurat puterea sovietică, iar la 1 ian. 1919 s-a constituit R.S.S. Bielorusia. Prin tratatul ruso-polon de la Riga (mart. 1921) partea de V a B. a trecut la Polonia. La 30 dec. 1922, B. a intrat în componeneța U.R.S.S.; în nov. 1939, B. apuseană a fost inclusă în R.S.S. Bielorusia. Ocupată în 1941 de trupele hitleriste, în B. s-a organizat o puternică mișcare de partizani. În iul. 1944, a fost eliberată de trupele sovietice. La 25 aug. 1991 B. și-a proclamat independența. Membră a O.N.U. (din 1945).