BEC¹, becuri, s. n. 1. Balon din sticlă vidat sau umplut cu un gaz inert, având în interior un filament care devine incandescent când este străbătut de curent electric; p. ext. lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = a fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau de amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].

bec¹ sn [At: IORGA, N. R. A. I, 268 / Pl: ~uri / E: fr bec [de gas]] 1 Balonaș de sticlă vidat, ce conține un filament astfel conceput încât să devină incandescent, emițând lumină la trecerea curentului electric. 2 (Arg; îe) A cădea pe ~ A cădea în mâinile poliției. 3 (Îae) A ajunge într-o situație neplăcută. 4 (Îae) A rămâne uimit. 5 (Înv; șîs ~ de gaz) Parte componentă a unui dispozitiv pentru iluminat cu gaz, unde se formează flacăra. 6 (Îas) Arzător pentru cantități mici de gaz. 7 (Îs) ~ de control Lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric este întrerupt. 8 (Îas) Bec (1) electric montat pe un tablou de control pentru a semnaliza defecțiuni. 9 (Îs; iuz) ~ de siguranță Dispozitiv care protejează un aparat, o instalație etc., oprindu-l în caz de avarie. 10 (Îs) ~ de sudură Piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaz care întreține arderea. 11 Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau amestec de gaze, spre a fi aprinse.

bec² sm [At: DEX² / Pl: beci / E: eg back] (La fotbal; rar) Fundaș.

bec² s.n. 1 Sferă sau pară de sticlă cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și cu un filament în interior, care devine incandescent și luminează cînd este străbătut de un curent electric; ext. orice corp de iluminat electric. ◊ Bec de siguranță = siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. Bec de control = a) lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o întrerupere; b) bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente. Bec cu incandescență v. incandescență. ◊ Expr. (fam.) A face (sau a curăța) ceva bec = a face ceva să strălucească de curățenie. A fi (sau a cădea, a călca) pe bec = a) afi sau a ajunge într-o situație fară ieșire; a i se înfunda; b) a rămîne uimit; c) (fam.) a cădea în mîinile poliției; d) (arg.) a rămîne însărcinată. A-i stinge (cuiva) becul v. stinge. 2 Sită a unei lămpi de gaz. 3 Arzător special de laborator pentru combustia gazelor, care permite reglarea accesului aerului și al gazului, arderea facîndu-se cu flacără luminoasă sau neluminoasă, în funcție de necesități. 4 (tehn.) Bec de sudură = ajutaj de sudură prin care iese amestecul de gaz combustibil și gaz carburant. 5 (constr.) Mulură la partea de jos a ferestrei, care împiedică prelingerea apei de ploaie pe fațadă. • pl. -uri. /<fr. bec.

bec¹ s.m. (sport) Fundaș la jocul de fotbal. • pl. -ci. /<engl. back.

*BEC (pl. becuri) sn. Capătul, ciocul țevii de gaz aerian unde se aprinde lumina (🖼 430): în sală mijește un ~ de la policandrul de cristal (VLAH.) [fr.].

BEC¹, becuri, s. n. 1. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; p. ext. Lampă electrică. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a cădea) pe bec = A fi sau a ajunge într-o situație fără ieșire; a i se înfunda, a o păți. 2. Sita unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țâșnește un lichid vaporizat, un jet de gaz sau un amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. – Din fr. bec [de gaz].

BEC, becuri, s. n. 1. (Adesea determinat prin «electric») Balonaș de sticlă, de obicei în formă de pară, care se montează la lămpile electrice; este prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspîndește lumină cînd e străbătut de un curent electric; p. ext. lumina acestui bec. Becurile aduc o lumină slabă. SAHIA, N. 43. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care cprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. Bec de control = a) lampă electrică portativă cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o întrerupere; b) bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente. 2. (Învechit) Partea unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. În sală mijește un bec de la policandrul de cristal. VLAHUȚĂ, O. A. III 92. ♦ (Azi determinat prin «de gaz») Arzător pentru cantități mici de gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă componentă a aparatului de sudură, prin care iese amestecul de gaze.

BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspîndește lumină cînd e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură (sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz].

BEC s.n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și un filament în interior, care devine incandescent și luminează cînd este străbătut de un curent electric. 2. Partea unei lămpi cu gaz aerian unde arde flacăra. [Pl. -uri. / < fr. bec].

BEC s.m. Jucător fundaș la fotbal. [Pl. -ci. / < engl. back].

BEC¹ s. n. 1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric. 2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă. (< fr. bec)

BEC² s. m. jucător fundaș de fotbal. (< engl. back)

BEC ~uri n. 1) Balon mic de sticlă având în interior un filament, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. 2) Lampă alcătuită dintr-un soclu și dintr-un astfel de balon. * ~ de sudură piesă la aparatele de sudură, prin care iese amestecul de gaz combustibil și oxigen, arzând cu flacără. 3) înv. Partea din interior a unei lămpi cu gaz, unde se formează flacăra. /<fr. bec

bec n. 1. țeava unei lămpi cu gaz aerian: candelabru cu șase becuri; 2. lampă electrică.

*bec n., pl. urĭ (fr. bec, „cioc”, cuv. galic). Vîrfu uneĭ țevĭ de gaz aerian făcut așa încît să ardă ca o lampă. Vîrfu uneĭ lămpĭ electrice acoperite cu un mic balon de sticlă: lampă cu treĭ becurĭ.

bec¹ (fundaș) (rar) s. m., pl. beci

bec² (obiect de iluminat) s. n., pl. becuri

bec¹ (fundaș) (rar) s. m., pl. beci

bec² (obiect de iluminat) s. n., pl. becuri

bec (electr.) s. n., pl. becuri

bec (sport) s. m., pl. beci

BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)

BEC s. v. apărător, fundaș, stoper.

bec s. v. APĂRĂTOR. FUNDAȘ.

BEC s. (prin Transilv.) pară. (Un ~ aprins.)

bec (becuri), s. n. – Sferă de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice. Fr. bec „cioc”, bec de gaz „felinar”. Pentru expresia a cădea pe bec, care reproduce fr. tomber sur un bec de gaz, cf. Graur, BL, IV, 72.

flûte à bec (cuv. fr.) v. flaut drept.

BECU, scurtare familiară a subst. berbec; cf. beciu berbec bătrîn (DLR). 1. Becu Sterie, pictor ar.; -lescu, olt.; -lești s. 2. Beca b., ar. (Cara 82); – b., munt. (16 B V 55); 17 B IV 557); olt. (AO XXI 76); Becan olt., sec. al XVII-lea (Sd VI 470). Numele fiind în uz la aromîni nu se poate explica prin magh. beka „broască”, nici prin celt. bekos propus de Bil. Albescu; cf. însă și blg. Бeкo < Бeнo (Weig), sau srb.-cr. Beko < Bogoslov (Rad vol. 82 p. 135). II. Din subst. beciu: 1. Beciul b. (16 B VI 284; BCI VII 66). 2. Becea b. (Sd XXII); Becescu, C., prof.; Bec/eni și -ești ss. (Ur XXII 87). 3. Cu suf. -a: Becsa b. (Moț). Omonim subst. beciu (pivniță); cf. și blg. Бeчo sint. < Bonifatie (Weig).

RIO BEC, numele unui stil arhitectural maya (600-950), dezvoltat în pen. Yucatán din Mexic și caracterizat printr-o arhitectură originală.

a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situație fără ieșire. 2. (intl.) a fi arestat.