2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

becquerel [beke’rel] s.m. (fiz.) Unitate de măsură a radioactivității care înlocuiește, în sistemul internațional, vechea unitate curie. • /<fr. becquerel; cf. nm. pr. Henri Becquerel, fizician francez.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BECQUEREL [becrél] 1. Antoine César B. (1788-1878), fizician francez. Contribuții în electricitate (teoria pilelor, galvanometrie), electrochimie (unul dintre fondatorii disciplinei), telegrafie, meteorologie. 2. Edmond B. (1820-1891), fizician francez. Fiul lui B. (1). Lucrări în domeniile spectrografiei, magnetismului, opticii. 3. Henry Antoine B. (1852-1908), fizician francez. Fiul lui B. (2). A descoperit fenomenul de radioactivitate la uraniu (1896). Premiul Nobel (1903), împreună cu P. Curie și Maria Sklodowska-Curie. 4. Jean B. (1878-1953), fizician francez. A continuat lucrările tatălui său, B. (3), și a studiat proprietățile optice și magnetice ale cristalelor.

BECQUEREL [becrél] s. m. Unitate de măsură pentru activitatea unei surse radioactive (simbol; Bq), egală cu activitatea unei cantități de nuclee radioactive pentru care numărul tranzițiilor nucleare spontane pe secundă este egal cu 1.

Intrare: Becquerel
Becquerel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Becquerel
Intrare: becquerel
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • becquerel
  • becquerelul
  • becquerelu‑
plural
  • becquereli
  • becquerelii
genitiv-dativ singular
  • becquerel
  • becquerelului
plural
  • becquereli
  • becquerelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)