6 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

BASC1, bascuri, s. n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. – Din fr. basque.

BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque.

basc2, ~ă [At: V. ROM. octombrie 1934, p. 19 / Pl: ~sci, ~sce, ~uri, băști / E: fr basque] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține unei populații din Pirineii occidentali, în Franța și în Spania. 3-4 a Care aparține (sau este caracteristic) bascilor (1).

báscă4 sf [At: H III, 119, 311 / Pl: ~sce, băști / E: nct] (Reg) 1 Poalele unei bluze sau jachete de damă. 2 Bluză cu bască4 (1). 3 Ilic de stambă nevătuit (socotit, în trecut, ca îmbrăcăminte de lux, de modă nouă).

báscă1 sf [At: DEX2 / V: basc sn / E: fr [beret] basque] Beretă cu marginile îndoite înăuntru.

basc2, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Țării Bascilor sau este originară de acolo; (la pl. m.) populație preindo-europeană care s-a format, care locuiește în Țara Bascilor. 2 adj. Care aparține Țării Bascilor sau bascilor, care se referă la Țara Bascilor sau la basci; care este originar din Țara Bascilor. ◆ (subst. f.) Limba izolată neindo-europeană, probabil rămășiță a unui grup de limbi mediteraneene preindo-europene, vorbită de basci. • pl. -ci, -ce. /<fr. basque; cf. nm. pr. Țara Bascilor, regiune aflată pe ambele versante ale munților Pirinei, în Spania și Franța, azi comunitate autonomă în Spania.

basc1 s.n. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. • /<fr. basque.

báscă1 s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. • pl. băști. și basc s.n. /<fr. [beret] basque.

BASC2, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque.

BASC1 s. n. v. bască.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Din fr. [beret] basque.

BASC3, -Ă, basci, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unei populații care locuiește în Pirineii occidentali (în Franța și în Spania) și de-a lungul țărmului învecinat al oceanului.

BASC2, -Ă, basci, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor3. Limba bască.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18. Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143. – Variantă: basc, bascuri (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, n-. 108, 3/3), s. n.

BASC2, -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținînd unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Fr. [beret] basque.

BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]

BÁSCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].

BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)

BASC1 s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile. (< fr. basque)

BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)

BÁSCĂ băști f. Acoperământ pentru cap, confecționat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă și plată, cu marginile îndoite înăuntru; beretă. [G.-D. băștii] /<fr. basque

Basci pl. popor de rasa Iberilor în număr de o jum. mil., pe cele două cline ale Pirineilor, grăind o limbă cu totul particulară.

*2) báscă f., pl. baște și băștĭ (fr. bérret basque, beretă bască, cum poartă Bașciĭ, un popor din Pirineĭ). Nou nume al bereteĭ după războĭu mondial.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!basc1 (beretă; parte a unei jachete/fuste) s. n., pl. bascuri

basc2 / bască1 (beretă) s. n. / s. f., pl. bascuri / băști

basc3 (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. bascuri

basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. bască, pl. basce

bască3 (limbă) s. f., g.-d. art. bascei

basc (persoană) s. m., adj. m., pl. basci; f. sg. báscă, g.-d. art. báscei, pl. básce

basc (parte a unei jachete) s. n., pl. báscuri

báscă (limba) s. f., g.-d. art. báscei

báscă (beretă) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÁSCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)

BASCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque.Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (< fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BASC, -Ă adj. (cf. fr. basque): în sintagma limbă bască (v.).

BÁSCĂ s. f. (cf. fr. basque): limbă preistorică a vechilor iberi vorbită de basci în Țara Bascilor (la granița dintre Franța și Spania, în ambele părți ale Pirineilor) – aproape de un milion de oameni (dintre aceștia, peste 900 de mii sunt în Spania, iar restul în Franța), la care se adaugă câteva mii în SUA. Cele mai vechi atestări de limbă b. sunt unele toponimice din secolul al VIII-lea. Texte literare au apărut abia în secolul al XVI-lea. Lucrările de literatură din secolul al XIX-lea dovedesc marea bogăție a folclorului basc. Structura limbii b. este deosebită de aceea a limbilor indo-europene: este o limbă aglutinantă, cu unele elemente flexionare și polisintetice. Vocabularul limbii b. a suferit puternica influență romanică, germanică și arabă, iar structura ei gramaticală este complicată (motiv pentru care se învață foarte greu și pentru care bascii sunt mândri).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Bas/a, -ă, -ea -ica, -îna, -cu, -oc, Basu, v. Vasilie VIII.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bască, s. f. sg. arest; pușcărie; închisoare.

să-ți bați copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii și nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere

Intrare: Bascu
Bascu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bascu
Intrare: basc (adj.)
basc3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A15)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basc
  • bascul
  • bascu‑
  • bască
  • basca
plural
  • basci
  • bascii
  • basce
  • bascele
genitiv-dativ singular
  • basc
  • bascului
  • basce
  • bascei
plural
  • basci
  • bascilor
  • basce
  • bascelor
vocativ singular
plural
Intrare: basc (jachetă)
basc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basc
  • bascul
  • bascu‑
plural
  • bascuri
  • bascurile
genitiv-dativ singular
  • basc
  • bascului
plural
  • bascuri
  • bascurilor
vocativ singular
plural
Intrare: basc (pers.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basc
  • bascul
  • bascu‑
plural
  • basci
  • bascii
genitiv-dativ singular
  • basc
  • bascului
plural
  • basci
  • bascilor
vocativ singular
  • bascule
  • basce
plural
  • bascilor
Intrare: basc(ă) (beretă)
basc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basc
  • bascul
  • bascu‑
plural
  • bascuri
  • bascurile
genitiv-dativ singular
  • basc
  • bascului
plural
  • bascuri
  • bascurilor
vocativ singular
plural
bască1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F84)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bască
  • basca
plural
  • băști
  • băștile
genitiv-dativ singular
  • băști
  • băștii
plural
  • băști
  • băștilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bâșcu
Bâșcu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bâșcu
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

basc, bascăadjectiv

etimologie:

basc, bascurisubstantiv neutru

  • 1. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18. DLRLC
    • format_quote Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143. DLRLC
etimologie:

basc, bascisubstantiv masculin
bască, bascesubstantiv feminin

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:

basc, bascurisubstantiv neutru

  • 1. Parte a unei jachete (sau fuste) care, pornind din talie, acoperă șoldurile. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.