CAFEGÍ-BAȘÁ, cafegi-bașa, s. m. Boier de rang inferior, mai mare peste cafegiii curții domnești, însărcinat să aducă domnului cafeaua la ceremonii. – Din tc. kahveci bașı.

TABLÁ-BAȘÁ s. m. invar. (Înv.) Cal de paradă pe care sultanul îl dădea în dar unui domn român, la numirea acestuia. ♦ Fig. (Adverbial) Comod, confortabil. – Din tc. tabla bași.

balci-bașa sm vz balgi-bașa

baș-rachiu sn [At: TEODORESCU, P. P. 540 / V: ~a-~ / E: baș + rachiu] (Gmț; csnp) Rachiu vechi și bun.

bașa-rachiu sn vz baș-rachiu

bașă sm vz pașă

bazaghean-bașa sn vz pazarghean-bașa

bazarghean-bașa sm vz pazarghean^[1]

berber-bașa sm [At: DA / Pl: ~i-bașale / E: tc berber-başa] (Trî) Șef al bărbierilor de la curtea domnească.

biuluc-bașă sm vz buluc-bașă

cafegi-bașa smi [At: GOLESCU, Î. 86 / V: cafigi~ / E: tc kahveci başa] (Înv) 1-2 (Rang inferior pe care îl avea) boierul însărcinat să aducă domnitorului cafeaua (3) la ceremonii.

cafigi-bașa sm vz cafegi-bașa

caváf-bașá sm [At: ȘIO / V: -báșă / Pl: ~i-bașale / E: cavaf + başa] 1-3 Staroste al cavafilor (1-3).

caváz-báșa sm [At: (a. 1785) DOC., ap. ȘIO / Pl: ~șale / E: tc kav(v)as-başa] (Înv) Slujbaș al Curții care sta în picioare afară, la ușa domnitorului și era mai mare peste cavașii (1) de strajă.

cearcagí-bașá sm [At: (a. 1715) ISTORIA, ap. ȘIO / Pl: ~le / E: tc çarkagy + başa] Căpetenie a cearcagiilor.

chelargí-bașá sm [At: CONDICA (1693), ap. ȘIO / E: tc kilergibasy] (Înv) Mare chelar al Vizirului sau al Hanului.

chiurci-bașa sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 401/16 / V: (înv) chirci-~^[1] / Pl: nct / E: tc kiurkči-başı] (Iuz) 1 Blănarul seraiului. 2 Starostele cojocarilor.

cichirgi-bașá sm [At: ALECSANDRI, T. 101 / Pl: ~le / E: cichirgiu + bașa] (Înv) Staroste al cofetarilor.

ciohodár-bașá sm vz ciohodar

direcci-bașa sm [At: ȘIO II₂, 47 / Pl: ? / E: tc direkči bašy] (Tcî; Mol) Dregător numit de Poarta Otomană care supraveghea tăierea și transportarea cherestelei la Constantinopol.

ecmeccì-bașa sm [At: ȘIO II₂, 50 / Pl: ~șale / E: tc ekmekči bašy] (Tcî) Șef al slujitorilor de la cuptoarele domnești.

haham sm [At: AMIRAS, ap. LET. III, 133/12 / Pl: ~i / E: tc haham] 1 (Înv) Rabin. 2 (Înv; îc) ~-bașa Mare rabin. 3 Tăietor de vite și păsări de sacrificiu la evrei Si: hamân.

samdangi-bașa sm vz șamdangi-bașa

saraci-bașă sm [At: ȘIO II₂, 103 / V: saraci-baș / S și: saraci bașă / E: tc saraç-bași „șeful șelarilor”] (Tcî) Mai mare peste rândașii de la serai sau peste cei de la curtea domnilor țărilor române.

sarai-bașa sm [At: ȘIO II₂, 104 / E: tc saray bași] (Tcî) Intendent al seraiului.

satârgi-bașa smi [At: FILIMON, O. I, 155 / E: tc satirci-bași] 1 Comandament al satârgiilor Si: șatârbaș.

seiz-bașa sm [At: LET. III, 317/15 / V: ~-baș, saiz-baș, saiz-~ / Pl: ? / E: tc sayis bași, sayis bașe] Șef al seizilor.

sofragi-bașa s [At: (a. 1783) ȘIO II₁, 324 / Pl: ~le / E: tc sofraci bași] (Tcî) Vel sofragiu.

tabla-bașa [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 309/22 / V: (înv) ~-baș / A și: tabla-~ / E: tc tavla bași] 1 sm (Înv) Cal de paradă pe care sultanul îl trimitea în dar unui domnitor român la numirea acestuia. 2 sm (Reg; fig; dep) Om trândav. 3 av (Mun) Cum e mai bine. 4 av (Mun) Comod¹ (5). 5 av (Reg; îe) A trăi (sau a o duce) ~ A trăi fără griji. 6 av (Reg; îae) Din belșug.

tufecci-bașa sm [At: (a. 1761) ap. ȘIO II₂,124 / V: (înv) tufigi-~ / S și: ~eccibașa / Pl: ~le / E: tc tüfekçi bași] (Înv) Comandantul gărzii domnești în timpul domniilor fanariote.

tutungi-bașa smi [At: (a. 1783) ap. ȘIO II_I, 371 / E: tc tütüncü basi] (Tcî) Slujbaș al curții domnești care se îngrijea de tutun (6).

bărbier s.m., s.n. 1 s.m. Frizer. ♦ Fig. (fam.) Om mincinos, lăudăros. 2 s.n. (muz.) Dispozitiv mic de lemn aplicat la baza cutiei de rezonanță a unei viori, pe care se sprijină bărbia violonistului; bărbie. • sil. -bi-er. pl. m. -i, n. -e. /it. barbiere, ngr. μπαρμπέρης.

CAFEGÍ-BAȘÁ, s. m. invar. Boier de rang inferior, mai mare peste cafegiii curții domnești, însărcinat să aducă domnitorului cafeaua la ceremonii. – Din tc. Kahveci bașı.

TABLÁ-BAȘÁ s. m. invar. (Înv.) Cal de paradă pe care sultanul îl dădea în dar unui domnitor român, la numirea acestuia. ♦ Fig. (Adverbial) Comod, confortabil. – Din tc. tabla bașı.

BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Bărbat care are meseria de a rade barba și de a tunde părul; frizer. Ștefan-vodă poruncea Bărbieri de-i aducea: Unii părul că-i tăia,. Alții barba i-o rădea, Pe Corbea-l întinerea. TEODORESCU, P. P. 530. ◊ (În trecut avea și alte îndeletniciri) Mă doare [măseaua]: întîi rabd cît pot.... pe urmă pui doftorii; pe urmă, dacă văz că nu mai merge, mă duc hotărît la bărbier să mi-o scoață. CARAGIALE, O. I 188. ◊ Compus: (învechit) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Portar-bașa] ședea la perdeaua domnească zi și noapte, și, cînd se trezea măria-sa, el striga prin sarai, cît îl ținea gura: Cafegi-bașa! Bărbier-basa! ALECSANDRI, T. I 582. – Pronunțat: -bi-er.

TABLA-BÁȘA s. m. (Învechit) Cal frumos împodobit, pe care sultanul îl dădea noului domnitor din țările romînești, la numirea sa. Caragea... ș-a făcut intrarea în București cu alai domnesc, călare pe «tabla-bașa». GHICA, S. 28. ♦ Fig. (Adverbial) Cum e mai bine, comod, confortabil. Nu e nici un cuvînt ca să stăm, tixiți ca sardelele, 7 inși într-un compartiment, iar în altul să doarmă tabla-bașa un singur voiajor. VLAHUȚĂ, la TDRG. [Împăratul] cu fruntașii căpeteniilor, se așezară tabla-bașa în palat, a cărei mîndrețe întrecea orice închipuire. POPESCU, B. III 58.

TUFECCÍBAȘA, tufeccibașale, s. f. (Turcism învechit) Comandant al gărzii domnești în timpul domniilor fanariote. Aveam odaie în curtea domnească, alături cu odaia lui tufeccibașa. GHICA, S. 3. Pe feciorii de boier, cînd făceau vreo neorînduială sau vreo necuviință, îi poftea la cafea, în odaie la cămăraș, la tufeccibașa sau la bașciohodar și acolo i se trăgea cîteva nuiele la tălpi. id. S. A. 34.

TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care ține în concesie o tutungerie sau care vinde într-o tutungerie. ◊ Compus: (turcism învechit) tutungi-bașa = slujbaș însărcinat cu supravegherea cultivării și vînzării tutunului. Orînduitul mumbașir tutungi-bașa al măriei-sale au adus pe acești mai jos înaintea mea. La TDRG. – Variantă: (în compuse) tutungí s. m.

CAFEGÍ-BAȘA s. m. invar. (Înv.) Boier de rang inferior, însărcinat să aducă domnitorului cafeaua. – Tc. kahveci-bași.

bașă m. odinioară, șef: bărbier-bașă. [Identic cu baș, fruntaș].

bărbier-bașa m. odinioară, întâiul bărbier al Domnului care rădea pe Vodă, pe beizadele și pe noul boierit: când se căftănia vreun boier, se ducea bărbier-bașa de-l rădea cu bricele cele de mărgean AL. [Formă românizată din arhaicul berber bașa = turc. BERBER BAȘY].

cafegi-bașa m. odinioară boierinaș care aducea Domnului cafeaua: bărbatu-meu care a fost cafegi-bașa la Caragea AL. 1

cavaz-bașa m. od. șeful gardei domnești care sta în picioare afară la ușa camerei lui Vodă. [Turc. KAVAZ BAȘY].

sofragi-bașa m. boierinașul Curții fanariote care îngrijea de masa Domnului, de tacâmurile și de pânzăria ei. [Turc. SOFRADJI BAȘI].

tabla-bașa m. 1. cel dintâiu cal din grajdul împărătesc pe care Sultanul îl trimetea noului Domn: Caragea și-a făcut intrarea în București, cu alaiu domnesc, călare pe tabla-bașa în sunetul clopotelor, al surlelor și al tobelor GHICA; 2. azi, în Oltenia, om care nu face nimic. [Turc. TABLA-BAȘA, lit. primul din grajd (v. Talambașa)]. ║ adv. de-a gata, întins (în basmele muntene): el cu fruntașii s’așezară tabla-bașa în palat POP.

terzi-bașa m. starostele de croitori (sub Fanarioți): ișlicul cu patru colțuri al marelui terzi-bașa FIL. [Turc. TERZI BAȘY, meșter croitor].

tufeccibașa m. od. șeful gardei domnești: aveam odaie în Curtea domnească alături cu odaia lui tufeccibașa GHICA. [Turc. TÜFEKČI BAȘY, ofițer de gardă care la vânătoare prezenta Sultanului pușca].

-bașá (turc. bašy, șef. V. baș). În timpu Turcilor, particulă care se punea după numele uneĭ meseriĭ ca să arate șefia saŭ prioritatea: bacál-bașa, ceauș-bașa (șefu ușieri-sultanului), hahám-bașa. Acestea eraŭ masculine fără pl., gen al luĭ, saŭ, acc. -bașá, puteaŭ fi și feminine, ca pașa, pașale.

cafegí-bașá m. (turc. kahveği-bašy). Vechĭ. Boĭerinaș care odinioară aducea domnuluĭ cafeaŭa și care avea și monopolu cafeleĭ în capitală și provincie. V. bașa.

hahám-bașá f., pl. ale, saŭ m. fără pl., gen. al luĭ (turc. haham-bašy). Vechĭ. Șefu rabinilor (care plătea un bir cămărașiiĭ marĭ).

tablá-bașá m., gen. al luĭ (turc. tavlabașy, „șefu grajduluĭ, primu în grajd”, d. ngr. stávlos, lat. stábulum, staul, grajd. V. tabla 2). Calu de paradă pe care sultanu îl dăruĭa nouluĭ domn și care avea pe șa topuzu și sabia. (Și tablabáș). Azĭ. Iron. A veni, a ședea tabla-bașa, a veni, a ședea fără grijă la lucrurĭ de-a gata (de ex., la un prînz p. care tu n’aĭ muncit). V. bimbașa.

tabla-bașa (înv.) (desp. ta-bla-) s. m.

cafegi-bașa s. m., pl. cafegi-bașa

tabla-bașa (înv.) (ta-bla-) s. m.

cafegí-bașá s. m. invar.

tablá-bașá s. m. invar. (sil. -bla)

cafegibașá s. m. invar.

TABLÁ-BAȘÁ adv. v. bine, comod, confortabil.

tabla-bașa adv. v. BINE. COMOD. CONFORTABIL.

hahám-báșa s.m. (înv.) marele rabin (la evrei).

sofragi-bașa s.m. (înv.) s.m. (înv.) boienașul curții domnești fanariote care îngrijea de masa domnului, de tacâmurile și de pânzăria sa.

tufeccibáșa s.m. (înv.) 1. ofițer de gardă care prezenta sultanului pușca la vânătoare. 2. șeful gărzii domnești.

tutungi-bașa s.m. (înv.) slujbaș al Curții domnești care se îngrijea de tutun.

Bas/a, -ă, -ea -ica, -îna, -cu, -oc, Basu, v. Vasilie VIII.

Băs/a, -an, /ăscul, -eni, -oc -oi v. Vasilie VIII.