opțiuni
  • info

3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂRLIGA, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

bârliga v [At: CARAGIALE, S. 80 / V: s~ / Pzi: ~lig / E: vsl брл + rom cârlig, încârliga] (D. animale) A(-și) întoarce coada cu vârful în sus.

vârliga v vz bârliga

bîrliga vb. I. tr. (reg.; despre vite) A(-și) îmbîrliga coada. • prez.ind. pers. 3 bîrligă. /cf. cîrlig, încîrliga.

BÎRLIGA vb. tr. A-și ridica, a-și încîrliga coada în sus: Prian se ’nfipse în copite și bîrligă coada (CAR.).

BÎRLIGAT adj. p BÎRLIGA. Cu coada întoarsă, încîrligată, ridicată în sus: a stat el așa, cu coada ~ă și cu ghiarele înfipte în pălmi (CAR.).

BÂRLIGA, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.

BÎRLIGA, bîrlig, vb. I. Tranz. (Despre animale) A ridica coada cu vîrful. în sus, a încîrliga. Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada.. CARAGIALE. O. I 308. ♦ (Mai rar despre oameni) A răsuci mustățile în sus. Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR TEM. 318. – Variantă: îmbîrliga vb. I.

ÎMBÎRLIGA vb. I v. bîrliga.

BÎRLIGA, pers. 3 bîrligă, vb. I. Tranz. A-și încîrliga coada în sus. [Var.: îmbîrliga vb. I]

A BÂRLIGA bârligă tranz. (despre animale) A ridica coada în sus (îndoind-o în formă de cârlig). /Orig. nec.

bîrlig V. îmbîrlig.

îmbîrlíg și învîrlig, a -á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bârliga vb., ind. prez. 3 sg. bârligă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂRLIGA vb. a(-și) îmbârliga.

BÎRLIGA vb. a(-și) îmbîrliga. (Vaca își ~ coada.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîrliga (-g, -at), vb. – 1. A ridica, a îmbîrliga coada animalelor. – 2. A da formă de spirală. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situație. – Var. îmbîrliga, (în)vîrliga. Mr. amvîrlig. Creație expresivă, a cărei formulă coincide cu rădăcina sl. brl-, care exprimă aceeeși ideea de „mișcare în spirală” (DAR). – Der. (îm)bîrligătură, s. f. (acțiunea de a da formă de spirală).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Barliga v. Baraba 6.

Bărliga v. Baraba 6.

Intrare: Barliga
Barliga nume propriu
nume propriu (I3)
  • Barliga
Intrare: Bărliga
Bărliga nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bărliga
Intrare: bârliga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârliga
  • bârligare
  • bârligat
  • bârligatu‑
  • bârligând
  • bârligându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • bârligă
 (să)
  • bârlige
  • bârliga
  • bârligă
  • bârligase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • bârligă
 (să)
  • bârlige
  • bârligau
  • bârligară
  • bârligaseră
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligare
  • ‑mbârligare
  • îmbârligat
  • ‑mbârligat
  • îmbârligatu‑
  • ‑mbârligatu‑
  • îmbârligând
  • ‑mbârligând
  • îmbârligându‑
  • ‑mbârligându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
 (să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârliga
  • ‑mbârliga
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
  • îmbârligase
  • ‑mbârligase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • îmbârligă
  • ‑mbârligă
 (să)
  • îmbârlige
  • ‑mbârlige
  • îmbârligau
  • ‑mbârligau
  • îmbârligară
  • ‑mbârligară
  • îmbârligaseră
  • ‑mbârligaseră
vârliga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bârligaverb

  • 1. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbârliga încârliga
    • format_quote Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada. CARAGIALE. O. I 308. DLRLC
    • 1.1. rar (Despre oameni) A răsuci mustățile în sus. DLRLC
      • format_quote Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR TEM. 318. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.