BĂRBOS, -OASĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

bărbos, ~oasă [At: DEX² / Pl: ~oși, ~oase / E: barbă + -os] 1-2 sm, am (Om) care are barbă (lungă și deasă). 3 sf Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). modificată

bărbos, -oasă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m. (Bărbat) care are barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit de mai multe zile. 2 s.f. (bot.) Plantă erbacee, cu frunzele păroase și cu florile pătate cu roșu, verde sau violet, dispuse în spice cilindrice (Andropogon ischaemum); barba-caprei. • pl. -oși, -oase. /barbă + -os.

BĂRBOS I. adj. 1 Care are barbă ¶ 2 Care are barbă mare și deasă. II. BĂRBOASĂ (pl. -oase) sf. 🌿 Plantă ierboasă cu florile așezate în spice cilindrice prevăzute cu peri lungi și aspri; spicele sînt pătate cu roșu sau cu verde și violet; crește prin locuri nisipoase, pe dealurile neroditoare (Andropogon ischaemum) (🖼 368).

BĂRBOS, -OASĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os.

BĂRBOS, -OASĂ, bărboși, -oase, adj. Cu barbă, care poartă barbă (lungă și deasă); care este nebărbierit de mai multe zile; căruia i-au crescut tuleiele bărbii. Aveau hainele rupte, erau obosiți, bărboși, cu capetele goale. DUMITRIU, B. F. 140. Și s-au pornit bărboșii regi Cu sfetnicii-nvechiți în legi Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC, P. I 58. ◊ (Substantivat) S-a apropiat de bărboșii și pîntecoșii care îi făceau zile fripte. PAS, L. I 111. Bărbosul se holba cu mare tulburare spre adînc. SADOVEANU, N. F. 48.

BĂRBOS, -OASĂ, bărboși, -oase, adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); nebărbierit. – Din barbă + suf. -os.

BĂRBOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) și substantival Care are barbă (mare); cu barbă (mare). 2) fam. Care nu este bărbierit de mai multe zile; nebărbierit. /barbă + suf. ~os

bărbos a. 1. cu barba mare și deasă; 2. cui crește barba.

Bărboși pl. 1. târg și stațiune de drum de fier în județul Covurlui spre V. de Galați, locul natal al lui Cuza; 2. pârâu și sat în județul Fălciu: 253 loc.

bărbós, -oásă adj. (d. barbă). Care are barbă maĭ ales mare.

bărbos adj. m., pl. bărboși; f. bărboasă, pl. bărboase

bărbos adj. m., pl. bărboși; f. bărboasă, pl. bărboase

bărbos adj. m., pl. bărboși; f. sg. bărboasă, pl. bărboase

BĂRBOS adj. v. nebărbierit.

BĂRBOS adj. nebărbierit, neras. (Om ~.)

Barbos v. Barbura III 9.

Bărb/oi -os etc., v. Barbă 6-8.

bărbos, bărboși, s. m. (cart.) rigă, popă.