3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Barbària f. sau Statele barbarești, regiune la N. Africei, coprinzând Marocul, Algeria, Tunizia și Tripolitania, locuită la început de Berberi.

BARBARÍE, (2) barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

BĂRBĂRÍE s. f. (Rar) Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.

barbarie sf [At: GCR II, 184 / V: (înv) varva~, vărvăr~ / Pl: ~ii / E: fr barbarie] 1 Stare de inferioritate a unei grupări sociale în ceea ce privește civilizația și cultura Si: (înv) barbarism (1). 2 Sălbăticie. 3-8 Concepție, atitudine, comportare care dovedesc (lipsă de respect), dispreț sau (ură) față de cultură și de civilizație. 9-11 Faptă care rezultă din barbarie (3-5).

bărbărie sfs [At: CARAGIALE, S. 16 / E: barbă + -ărie] 1 Barbă mare și stufoasă. 2 (Fig) Bătrân bărbos.

barbarie s.f. 1 Stare rudimentară de dezvoltare socială și culturală în care se află un popor, un grup de oameni, un om; (înv.) barbarism. ◆ Sălbăticie. 2 Concepție, atitudine, comportare etc. care arată lipsă de respect, dispreț, ură față de cultură și civilizație. ◆ Concr. Faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. barbarie, lat. barbaria.

BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală. 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație; (concr.) faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Din fr. barbarie, lat. barbaria.

BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Bătrân bărbos. – Barbă + suf. -ărie.

BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor. 2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (concretizat) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. Uniunea Sovietică a salvat omenirea și civilizația de barbaria fascistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 514. Ciocanele spărgeau catacombele romanilor... iar cu piatra ei pavelau (= pavau) ulițile Galaților! Bietul meu arheolog încremeni la vederea unei asemenea barbarii. NEGRUZZI, S. I 203.

BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. Foarfece-n mînă lua Și pe Radu-l speria Să-i taie bărbăria. TEODORESCU, P. P. 599. ♦ Fig. Om bărbos. Ce-ți spuse bărbăria de popă? CARAGIALE, S. 16.

BARBARÍE, barbarii, s. f. 1. Stare rudimentară de dezvoltare social-culturală în care se află un om sau un popor. 2. Concepție, atitudine, comportare a unui om sau a unui popor, dovedind lipsă de respect față de cultură și civilizație; (concr.) faptă dovedind o asemenea concepție; cruzime, sălbăticie. – Fr. babarie (lat. lit. barbaria).

BĂRBĂRÍE s. f. Barbă mare, stufoasă. ♦ Fig. Om bărbos. – Din barbă + suf. -ărie.

BARBARÍE s.f. 1. Stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om etc.; înapoiere, sălbăticie. 2. Lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, grozăvie, cruzime, neomenie. [Gen. -iei. / cf. lat. barbaria, fr. barbarie].

BARBARÍE s. f. 1. stadiu de civilizație înapoiată în care se află un popor, un grup, un om. 2. lipsă de respect pentru cultură și civilizație; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepție; sălbăticie, cruzime, neomenie. (< fr. barbarie, lat. barbaria)

BARBARÍE ~i f. 1) Stare de înapoiere social-economică și culturală a unui popor. 2) Comportare de barbar; sălbăticie. 3) Crimă odioasă, născută din ură și dispreț față de cultură și civilizație. [Art. barbaria; G.-D. barbariei; Sil. -ri-e] /<fr. barbarie, lat. barbaria

barbarie f. 1. starea omului barbar; 2. cruzime, neomenie.

*barbaríe f. (d. barbar saŭ fr. barbarie). Necivilizațiune. Fig. Cruzime, neomenie. – Vechĭ azĭ pop., varvarie (d. varvar). La Beld. (1117) varvarlîc (cu sufixu turc. -lîc) n., pl. urĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

barbaríe s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

bărbăríe (rar) s. f., art. bărbăría, g.-d. bărbăríi, art. bărbăríei

barbaríe (lipsă de civilizație, faptă) s. f., art. barbaría, g.-d. art. barbaríei; (fapte) pl. barbaríi, art. barbaríile

arată toate definițiile

Intrare: Barbaria
Barbaria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: barbarie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbarie
  • barbaria
plural
  • barbarii
  • barbariile
genitiv-dativ singular
  • barbarii
  • barbariei
plural
  • barbarii
  • barbariilor
vocativ singular
plural
Intrare: bărbărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbărie
  • bărbăria
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbării
  • bărbăriei
plural
vocativ singular
plural

barbarie

  • 1. Stare primitivă de dezvoltare social-culturală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sălbăticie înapoiere antonime: civilizație
  • 2. Concepție, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreț sau ură față de cultură și de civilizație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. concretizat Faptă care rezultă dintr-o asemenea concepție.
      exemple
      • Uniunea Sovietică a salvat omenirea și civilizația de barbaria fascistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 514.
        surse: DLRLC
      • Ciocanele spărgeau catacombele romanilor... iar cu piatra ei pavelau (= pavau) ulițile Galaților! Bietul meu arheolog încremeni la vederea unei asemenea barbarii. NEGRUZZI, S. I 203.
        surse: DLRLC

etimologie:

bărbărie

etimologie:

  • Barbă + sufix -ărie.
    surse: DEX '09