4 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

barac, ~ă smf [At: H II, 289 / V: bă~, ~ă smf / Pl: ~aci, ~ace / E: tc baraq] 1 (Reg) Câine cu blană și mustăți mari, stufoase. 2 Copoi.

Barac (Ioan) m. poet popular din Ardeal; a scris în 1801 poema Arghir și Ileana (1772-1848).

barác m. (turc. barak). Vechĭ. Un fel de cîne de vînat cu păru lung. V. brac 3.

bărac, ~ă smf vz barac


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barác (-că), adj. – Rasă de cîine cu păr mult, originară din Asia. Tc. barak (Hasdeu 2481).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

barác, -ă, baráci, -e, adj. (reg.; despre câini) flocos, cu păr și mustăți mari


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BARAC, Ioan (1776/1777-1848, n. sat. Alămor, jud. Sibiu), scriitor român. Basmul alegoric în versuri „Istoria despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă” (adaptare); traduceri și prelucrări de romane populare („Halima”).

BARAC bibl. ebr. „fulger”; cf. și subst. ard. barac rasă de cîine < tc. baraq „cîine”, și srb. cr. Barak ipoc. < Bartholomeus. 1. Barac, olt., 1679 (Sd V 305); – N., elev (Dealu 130); -ul t., munt.; -ești t. 2. Bărac Ioan, scriitor ard.; -u, N., dobr. (RI XI 212); Bârâc/ea, -el tt.

Intrare: Barac
Barac nume propriu
nume propriu (I3)
  • Barac
Intrare: barac
barac adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barac
  • baracul
  • baracu‑
  • bara
  • baraca
plural
  • baraci
  • baracii
  • barace
  • baracele
genitiv-dativ singular
  • barac
  • baracului
  • barace
  • baracei
plural
  • baraci
  • baracilor
  • barace
  • baracelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bărac
Bărac nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bărac
Intrare: bărac
bărac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)