5 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

bara vt [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 161, 3/1 / Pzi: -réz / E: fr barrer] 1-2 A închide (circulația sau) accesul pe un drum cu o bară (1). 3-4 (Fig) A împiedica ceva în (dezvoltare sau) progres. 5 A trage o linie peste un text scris anulându-l.

bará vb. I tr. 1 A împiedica, a întrerupe, a opri trecerea, intrarea, circulația (pe un drum). Troienele barează șoseaua. 2 A trage una sau mai multe linii pe un text scris, pentru a arăta că este anulat. ◆ A face un semn specific într-o rubrică a unui formular pentru a arăta că nu există date referitoare la rubrica respectivă. 3 (compl. indică ape curgătoare) A stăvili, a zăgăzui. Fig. (compl. indică acțiuni, evenimente etc.) A împiedica. I-a barat accesul la cultură. • prez.ind. -ez. /<fr. barrer.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un drum sau la o stradă, p. ext. cu privire la trecere, circulație) A împiedica, a opri, a întrerupe (închizînd, blocînd sau astupînd, ori așezînd o bară de-a curmezișul). Pînă la repararea podului, drumul este barat. 2. A trage o linie peste un text scris (pentru a indica că nu este valabil și nu trebuie luat în considerare).

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arăta că nu este valabil. – Fr. barrer.

BARÁ vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].

BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)

A BARÁ ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer

BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal cu întrebuințări în construcție, în tehnică. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Loc pe care îl ocupă avocații într-o sală de judecată în timpul pledoariei. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părțile dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei la gura unui fluviu. 6. Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

báră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr barre] 1 Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuințări. 2 Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. 3 (Îs) -fixă Aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 4 Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați. 5 (Pex) Locul din instanță unde pledează avocații. 6 Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr-un text. 7 (Muz) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 8 Prag de nisip situat sub apă, de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu. 9 Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. corectată

báră s.f. 1 Bucată de lemn, de metal, din material plastic etc. cu lungimea mare în raport cu lățimea și grosimea, care are diferite întrebuințări. Se ține de bară pentru a nu cădea la un viraj al autobuzului. ◆ Profil metalic cu secțiunea rotundă sau poligonală, obținut la cald prin laminare sau la rece prin trefilare. ◆ Piesă (metalică) lungă, rezistentă, componentă a unui ansamblu, a unei mașini etc., care are rolul de a proteja de lovituri. Automobilele au bare de protecție în față și în spate. 2 Conductor neizolat, cu secțiunea relativ mare, folosit în construcția mașinilor și aparatelor electrice, precum și în instalații electrice. 3 (sport) Fiecare dintre cele trei bîrne din care este construită poarta la unele jocuri sportive. ◆ Ext. Șut în stîlpul porții, la unele jocuri sportive. ◇ Expr. (arg.) A o da în bară = a rata; a greși. 4 (gimn.) Bară fixă = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal, instalată la o anumită înălțime între doi stîlpi, pe care se execută diferite exerciții. 5 Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați. ◆ Ext. Loc pe care îl ocupă avocații într-o sală de judecată în timpul pledoariei. 6 Semn grafic de forma unei linii (verticale), folosit pentru a separa părți dintr-un text. Versurile se despart prin bare. 7 (muz.; și bară de măsură) Linie verticală care taie portativul, folosită pentru a separa măsurile. ◆ Ridicătură de metal, liniară, dispusă transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde, indicînd locurile în care se pot produce, prin ciupire, sunetele de o anumită înălțime. 8 (herald.) Figură diagonală care unește unghiul sting de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 9 Prag de nisip sau de mîl, situat la adîncime mică, la gura de vărsare a unui fluviu. 10 Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. • pl. -e. /<fr. barre.

BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuințări. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați; p. ext. locul din instanță unde pledează avocații. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

BÁRĂ, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmează să fie prelucrat în uzine). 2. Bucată de lemn sau de metal, de lungime și grosime variabile, avînd diferite întrebuințări (în special servind ca sprijin sau rezemător, pentru a delimita un spațiu etc.). Se dăduse jos... după ce legase hățurile de bara de fier ce înconjura capra vizitiului. DUMITRIU, B. F. 74. Nu știi... cum ai putut să treci drumul și să te apuci cu mîinile de barele cheiului. PAS, Z. I 312. ♦ Barieră care, la instanțele judecătorești, desparte pe judecători de avocați și de împricinați; p. ext. instanță judecătorească. A apărea la bară. A vorbi la bară.Toți avocații, mari și mici, cari zilnic ș-au frecat coatele de bară... VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Piesă metalică rezistentă, avînd rolul de a proteja de lovituri. Automobilele au bare de protecție în față și în spate. 3. Fiecare dintre cei trei stîlpi care delimitează poarta la jocurile sportive (fotbal, rugbi, handbal). ♦ Bară fixă (adesea fără determinare) = aparat de gimnastică format dintr-un sul de metal fixat pe doi stîlpi, la care se execută diferite exerciții de gimnastică. Gimnastică la bară. 4. Semn grafic de forma unei linii verticale sau orizontale, întrebuințat în lucrări tehnice ca element de separare în interiorul unui text; (Muz.) semn în formă de linie verticală, întrebuințat la separarea măsurilor pe portativ. Paragrafele se despart prin bare. (Poetic) Pădurea tăia, ca o bară sumbră, orizontul satului meu natal. GALACTION, O. I 331.

BÁRĂ, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmează să fie prelucrat). ♦ Bucată de lemn sau de metal, de lungime și grosime variabilă, avînd diferite întrebuințări. 2. Fiecare dintre cei trei stîlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-un sul de metal fixat pe doi stîlpi. 3. Barieră care desparte, la instanțele judecătorești, pe judecători de avocați și împricinați; p. ext. locul de unde se pledează în fața instanței. 4. Semn grafic în forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare în interiorul unui text; (Muz.) semn în formă de linie verticală, întrebuințat la separarea măsurilor pe portativ. 5. Ridicătură a fundului mării la gura unui fluviu, formată prin îngrămădirea nisipului sau a mîlului. 6. Valul care urcă de la gura unui fluviu spre amonte o dată cu fluxul, la mările cu maree importantă. – Fr. barre.

BÁRĂ s.f. Drug de metal (destinat prelucrării). ♦ Piesă de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosită în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ♦ Șut în stâlpul porții de fotbal. ◊ A da în bară = (argotic) a greși, a rata. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și impricinați; (p. ext.) locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (Herald.) Figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticală sau oblică, folosită ca element de separare într-un text. ♦ Linie verticală care separă măsurile unui portativ. ♦ Ridicătură de metal liniară dispusă transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicând locurile în care se pot produce sunetele de o anumită înălțime. 6. Îngrămădire de nisip, de mâl etc. la gura unui râu sau a unui fluviu care se varsă într-o mare fără flux și reflux. 7. (Fig.; med.) Senzație apăsătoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].

BÁRĂ s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrării). ◊ piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive. ◊ șut în stâlpul porții de fotbal. 3. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției. 4. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text. ◊ linie verticală care separă măsurile unui portativ. ◊ ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare. 7. mascaret. (< fr. barre)

BÁRĂ ~e f. 1) Bucată lungă și rigidă de lemn sau de metal având diferite întrebuințări în construcție, tehnică etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale porții la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul în ~. ◊ ~ fixă aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal, fixată între doi stâlpi. ~e paralele aparat de gimnastică constând din două vergele paralele fixate între doi stâlpi la aceeași înălțime. 3) jur. Loc rezervat avocaților într-o sală de judecată pentru a ține pledoaria. 4) Linie care separă anumite părți în interiorul unui text. 5) muz. Linie verticală cu care se separă măsurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care barează intrarea într-un fluviu sau într-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre

bară f. 1. drug de lemn sau de metal: o bară de fier; 2. barieră mică ce desparte publicul de membrii unui tribunal: a veni la bară (= fr. barre).

1) báră f., pl. e (vsl. bg. sîrb. bara, de unde și ngr. bara id.). Ban. Mocirlă.

*2) báră f., pl. e (fr. barre, drug orĭ manelă. V. bar 1 și baretă 2). Drug, prăjină de metal de 1-2 metri și groasă de 4-5 c.m. Aparat de gimnastică compus dintr’o prăjină de lemn orĭ de fer fixată în doĭ stîlpĭ verticalĭ (Se numește și bară fixă, rec orĭ fus). Barieră care-ĭ separă pe judecătorĭ de public și de care se reazemă avocațiĭ cînd pledează. A apărea la bară, a te prezenta la judecată. Mare banc de nomol care se formează la gura unuĭ fluviŭ și împedecă navigațiunea: bara de la Sulina. V. primez 1.

*baréz v. tr. (fr. barrer, d. barre, bară). Închid cu bara. Opresc, astup (trecerea), obștruĭez. V. zăpbesc și zăstesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bara (a ~) vb., ind. prez. 3 barea

bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. și pl. bareáză

ba s. f., g.-d. art. barei; pl. bare

báră s. f., g.-d. art. bárei; pl. báre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BARÁ vb. 1. v. bloca. 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. v. zăgăzui.

BARA vb. 1. a astupa, a bloca, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. a stăvili, a zăgăzui, (Bucov.) a hăti. (~ o apă.)

BÁRĂ s. 1. v. drug. 2. v. lingou. 3. (SPORT) bară fixă = (rar) sul. (Exerciții de gimnastică la ~.)

BÁRĂ s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.

ba s. v. BĂLTOACĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. SMÎRC.

BA s. 1. drug. (O ~ de fier.) 2. lingou, (înv.) drug, șină. (O ~ de aur.) 3. (SPORT) bară fixă = (rar) sul. (Exerciții de gimnastică la ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

báră (báre), s. f. – Bucată lungă de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar.Der. bara, vb. (a închide, a împiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s. n. (stăvilar, zăgaz), din fr. barrage.

báră (báre), s. f. – (Banat) mlaștină. Sb. bara (DAR). – Der. băracă, s. f. (Munt.); bărăcie, bărăciune, s. f. (Munt. și Trans.) „baltă”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bară, (engl.= bar) (sedim.) (bară longitudinală, bară transversală), macroformă de acreție generată de curgeri rapide (după precipitații abundente); barele sunt formate din pietriș fin și nisip grosier cu structuri oblic laminare sau stratificate, tabulare sau cocoide. Barele situate în mijlocul canalului sunt acreționare în capătul din amonte; ating înălțimi de 1-15 m și lungimi de 10 – 1 000 m. Sin. ostrov.

BARĂ element metalic tubular de rezistență. Bara de control, țeavă componentă a trapezului unui deltaplan cu ajutorul căreia acesta se pilotează prin tragere și împingere (cu ajutorul forței brațelor). Bara transversală, tub de duraluminiu dispus perpendicular pe direcția de înaintare a aripii, care se fixează de chilă (v.) în centrul de greutate numit inimă (v.) legând chila de lonjeronul aripii, asigurând rigiditatea aripii în planul determinat de chilă și de lonjeronul aripii.

bară I. 1. Bucată de lemn lipită în interiorul instrumentelor de coarde, pentru a rezista presiunii călușului*. B. contribuie la egalizarea sunetului și la creșterea intensității lui. 2. Lamă metalică încrustată în tastieră* având rolul de a localiza sunetul pe coardă. II. 1. (în notație): B. de legătură, element grafic ce unește note* de aceeași valoare* (optimi*; șaisprezecimi*; b. dublă; treizecidoimi; b. triplă) aparținând aceluiași grup. 2. B. oblică, element grafic folosit în diverse abreviații* muzicale. B. de măsură, linie verticală care indică pe portativ* începutul sau sfârșitul măsurilor*. 4. Dublă-b., semn ce indică fie separarea diviziunilor principale ale unei lucrări, fie încheierea ei. Când are în față două puncte, indică repetarea fragmentului astfel delimitat. Dubla b. poate fi plasată și în interiorul măsurii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BARA, com. în jud. Timiș; 325 loc. (1991).

BARA, BĂRA, cuvînt vechi, coincide cu tracul bara din Zurobara, probabil cu sensul de cetate înconjurată cu mlaștină ca terramare-le Italiei preistorice; cu sensul de mlaștină și rîu s-a păstrat la sîrbi, cf. hidronimele: Colubara, Ibar etc. și la romînii din Banat. I. Bara: 1. Bar b. (Moț); – Oprea, ard. (RI VII 210); cf. orașul Bar din Podolia. 2. Bara (Vr); Bard (Cotr; Cîmp). 3. Bareș, A. (Scan; Isp III2; Cat mold II) 4. Cf. Barageni s. (Isp II1). II. Cu ă: 1. Băra, fam., ard., 1437 (Paș; Ard I); – munt., 1485 (Ț-Rom 349); alte exemple: (16 A II 73; 17 B II 289, 413; BG LIV 159; Ac Bz 21, 36; R Gr). 2. Bără (16 B I 109); Bării Drag fiul (Puc 12). 3. Bărea, I. (Drag 133). 4. Bărița b. (Ard). 5. Bărul V., mold. (Sd VI 28). 6. Băroaia t.; Băroiu s.; Băruiul t. 7. Băroian (Scurtești Bz), cu sufix de apartenență locală. 8. Bărăș ard. (Paș); – olt., 1565 (AO IX 181); – ard. (Ard) 9. Bărășel (Isp III2). 10. Băr/ăscu, -ăști ss. 11. Cf. Bărăiacul s. (Sd XXI). 12. Băriga, M. (Meșt Cr) 13. Compus: Bărălenghi, M. (17 B IV 127). V. și Bîra și Bera.

Băr/ă, -ăiac, -ăș, -ea, -el, -ița, -lenghi, -oiu, -uiul v. Bara II 1 – 12.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o da în bară expr. a comite o greșeală, a face o gafă.

Intrare: Bara
nume propriu (I3)
  • Bara
Intrare: bara
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bara
  • barare
  • barat
  • baratu‑
  • barând
  • barându‑
singular plural
  • barea
  • barați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • barez
(să)
  • barez
  • baram
  • barai
  • barasem
a II-a (tu)
  • barezi
(să)
  • barezi
  • barai
  • barași
  • baraseși
a III-a (el, ea)
  • barea
(să)
  • bareze
  • bara
  • bară
  • barase
plural I (noi)
  • barăm
(să)
  • barăm
  • baram
  • bararăm
  • baraserăm
  • barasem
a II-a (voi)
  • barați
(să)
  • barați
  • barați
  • bararăți
  • baraserăți
  • baraseți
a III-a (ei, ele)
  • barea
(să)
  • bareze
  • barau
  • bara
  • baraseră
Intrare: bară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ba
  • bara
plural
  • bare
  • barele
genitiv-dativ singular
  • bare
  • barei
plural
  • bare
  • barelor
vocativ singular
plural
Intrare: Băra
Băra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Băra
Intrare: Bără
Bără nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bără
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bara, barezverb

  • 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. DEX '09 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Până la repararea podului, drumul este barat. DLRLC
  • 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: anula
etimologie:

ba, baresubstantiv feminin

  • 1. Bucată lungă de lemn sau de metal cu întrebuințări în construcție, în tehnică. DEX '09 DN
    • format_quote Se dăduse jos... după ce legase hățurile de bara de fier ce înconjura capra vizitiului. DUMITRIU, B. F. 74. DLRLC
    • format_quote Nu știi... cum ai putut să treci drumul și să te apuci cu mîinile de barele cheiului. PAS, Z. I 312. DLRLC
    • diferențiere Drug de metal (care urmează să fie prelucrat în uzine). DLRLC DN
    • diferențiere Bucată de lemn sau de metal, de lungime și grosime variabile, având diferite întrebuințări (în special servind ca sprijin sau rezemător, pentru a delimita un spațiu etc.). DLRLC
    • 1.1. Piesă metalică rezistentă, având rolul de a proteja de lovituri. DLRLC
      • format_quote Automobilele au bare de protecție în față și în spate. DLRLC
    • 1.2. figurat Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. MDN '00
  • 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Șut în stâlpul porții de fotbal. DN
    • 2.2. Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Gimnastică la bară. DLRLC
    • 2.3. Bare paralele = aparat de gimnastică constând din două vergele paralele fixate între doi stâlpi la aceeași înălțime. NODEX
  • 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și impricinați. DLRLC DN
    • 3.1. Loc pe care îl ocupă avocații într-o sală de judecată în timpul pledoariei. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote A apărea la bară. A vorbi la bară. DLRLC
      • format_quote Toți avocații, mari și mici, cari zilnic ș-au frecat coatele de bară... VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 3.2. prin extensiune Instanță judecătorească. DLRLC
  • 4. heraldică Figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. DN
  • 5. Linie verticală sau orizontală care separă părțile dintr-un text. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Paragrafele se despart prin bare. DLRLC
    • format_quote poetic Pădurea tăia, ca o bară sumbră, orizontul satului meu natal. GALACTION, O. I 331. DLRLC
    • 5.1. muzică Linie verticală care separă măsurile pe portativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 5.2. muzică Bară de legătură = element grafic ce unește note de aceeași valoare (optimi; șaisprezecimi). DTM
    • 5.3. Ridicătură de metal liniară dispusă transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicând locurile în care se pot produce sunetele de o anumită înălțime. DN
  • 6. Prag de nisip situat sub apă, de obicei la gura unui fluviu. DEX '09 DLRM DN
  • 7. Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. DEX '09 DLRM MDN '00
    sinonime: mascaret
  • 8. figurat medicină Senzație apăsătoare, de compresiune asupra unui organ. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii