BANĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, de plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. – Et. nec.

bană sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: nct] Bucată de lemn, de plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele.

banán s.m., adj.invar., s.n. invar. 1 s.m. (bot.) Arbore tropical, cu tulpina cărnoasă, cu frunzele late și lungi, cu fructele comestibile, care cresc în ciorchini mari (Musa paradisiaca); bananier. 2 adj.invar., s.n. invar. (De) culoare galbenă (ca banana) cu nuanțe de verzui sau portocaliu. • pl. m. -i. /de la banană, prin derivare regresivă.

bánă s.f. Bucată de lemn, de plută, de tablă, folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. • pl. -e. /etimol. nec.

BANĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. – Et. nec.

BANĂ, bane, s. f. Semn făcut din plută, tinichea etc. cu care pescarii marchează locul unde au pus carmacele.

BANAN I. s. m. Bananier. II. adj. inv., s. n. (De) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

BANAN I. s. m. bananier. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

bană (semn pescăresc) s. f., g.-d. art. banei; pl. bane

bană (semn pescăresc) s. f., g.-d. art. banei; pl. bane

bană s. f., g.-d. art. banei; pl. bane

Ban/a, -u, v. Șerb I 8 și Iubu I 10.

Băn/a, -aru, -at, -ățoiu, -au v. Ban I 3, 13, 18, 19.