3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balmoș sn [At: ALECSANDRI, T. 323 / V: (reg) ~muș, ~muj, ~măș, ~maș, ~măj, ~meș / Pl: (rar) -e, -uri / E: ns cf mg bálmos] 1 Mâncare ciobănească din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau unt) cu puțin mălai. 2-3 (Reg; îe) Se îmbie ca țiganul la ~ A se invita (ca țiganul) la (chilipir sau, mls) la mâncare și băutură fără plată.

BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

BÁLMOȘ s. n. Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.

BÁLMOȘ s. n. Mîncare făcută din caș dulce de oaie fiert în lapte dulce (sau în unt, smîntînă ori jintiță) și la care se adaugă puțin mălai. Acum se pune Stan la pîndă în staul în mijlocul oilor, de bună seamă după ce cinară un balmoș păcurăresc. RETEGANUL, P. IV 16. – Variantă: bálmuș (ALECSANDRI, T. I 31) s. n.

BÁLMOȘ s. n. Mâncare făcută din caș dulce de oaie fiert în lapte (sau în unt etc.) și la care se adaugă puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Comp. magh. bálmos.

BÁLMOȘ n. Mâncare preparată, de obicei, din caș dulce, amestecat cu puțină făină de porumb și fiert în lapte de oaie. /<ung. bálmos

bálmoș, -uș și -eș n., pl. urĭ (ung. bálmos. V. bălmăjesc). Amestec de jintiță, caș, făină și unt prăjit în tigaie. Fig. Talmeș-balmeș, amestecătură. – În Trans. și -ăș și -ăj. V. bădărăŭ și bulz.

bálmăș sn vz balmoș

BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.

BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.

BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.

BALAMÍȘ s. n. (Mold.; numai în expr.) Balamiș-balmuș = balmoș. Ai fost și tu cînd ai fost, pe cînd te hrăneai cu balamiș-balmuș de la cumătru. ALECSANDRI, T. 60.

BALAMÍȘ s. n. (Reg., în expr.) Balamiș-balmuș = balmoș.

balamiș-balmoș n. V. balmuș: pe când te hrăneai cu balamiș-balmoș dela cumătru AL.

balmuș (balmeș) n. 1. mâncare ciobănească din unt cu brânză și cu ouă sau din făină cu lapte și unt: mă tem că din beltea s’or preface în balmuș AL.; 2. fig. amestecătură de lucruri felurite și nepotrivite (V. talmeș-balmeș). [Ung. BÁLMOS].

balamíș-bálmoș ori -uș. n. și adv. Est. Fam. Balmoș, talmeș-balmeș.

arată toate definițiile

Intrare: balmoș
balmoș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmoș
  • balmoșul
  • balmoșu‑
plural
  • balmoșe
  • balmoșele
genitiv-dativ singular
  • balmoș
  • balmoșului
plural
  • balmoșe
  • balmoșelor
vocativ singular
plural
balmoș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban, MDA2, DRAM 2015
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmoș
  • balmoșul
  • balmoșu‑
plural
  • balmoșuri
  • balmoșurile
genitiv-dativ singular
  • balmoș
  • balmoșului
plural
  • balmoșuri
  • balmoșurilor
vocativ singular
plural
balmuș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmuș
  • balmușul
  • balmușu‑
plural
  • balmușuri
  • balmușurile
genitiv-dativ singular
  • balmuș
  • balmușului
plural
  • balmușuri
  • balmușurilor
vocativ singular
plural
balmuș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmuș
  • balmușul
  • balmușu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • balmuș
  • balmușului
plural
vocativ singular
plural
balmuj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmuj
  • balmujul
  • balmuju‑
plural
  • balmujuri
  • balmujurile
genitiv-dativ singular
  • balmuj
  • balmujului
plural
  • balmujuri
  • balmujurilor
vocativ singular
plural
balmuj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmuj
  • balmujul
  • balmuju‑
plural
  • balmuje
  • balmujele
genitiv-dativ singular
  • balmuj
  • balmujului
plural
  • balmuje
  • balmujelor
vocativ singular
plural
balmăș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmăș
  • balmășul
  • balmășu‑
plural
  • balmășe
  • balmășele
genitiv-dativ singular
  • balmăș
  • balmășului
plural
  • balmășe
  • balmășelor
vocativ singular
plural
balmăș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmăș
  • balmășul
  • balmășu‑
plural
  • balmășuri
  • balmășurile
genitiv-dativ singular
  • balmăș
  • balmășului
plural
  • balmășuri
  • balmășurilor
vocativ singular
plural
balmaș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmaș
  • balmașul
  • balmașu‑
plural
  • balmașe
  • balmașele
genitiv-dativ singular
  • balmaș
  • balmașului
plural
  • balmașe
  • balmașelor
vocativ singular
plural
balmaș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmaș
  • balmașul
  • balmașu‑
plural
  • balmașuri
  • balmașurile
genitiv-dativ singular
  • balmaș
  • balmașului
plural
  • balmașuri
  • balmașurilor
vocativ singular
plural
balmăj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmăj
  • balmăjul
  • balmăju‑
plural
  • balmăje
  • balmăjele
genitiv-dativ singular
  • balmăj
  • balmăjului
plural
  • balmăje
  • balmăjelor
vocativ singular
plural
balmăj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmăj
  • balmăjul
  • balmăju‑
plural
  • balmăjuri
  • balmăjurile
genitiv-dativ singular
  • balmăj
  • balmăjului
plural
  • balmăjuri
  • balmăjurilor
vocativ singular
plural
balmeș2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmeș
  • balmeșul
  • balmeșu‑
plural
  • balmeșe
  • balmeșele
genitiv-dativ singular
  • balmeș
  • balmeșului
plural
  • balmeșe
  • balmeșelor
vocativ singular
plural
balmeș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balmeș
  • balmeșul
  • balmeșu‑
plural
  • balmeșuri
  • balmeșurile
genitiv-dativ singular
  • balmeș
  • balmeșului
plural
  • balmeșuri
  • balmeșurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Balmoș
Balmoș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Balmoș
Intrare: balamiș-balmoș
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balamiș-balmoș
  • balamiș-balmoș
plural
genitiv-dativ singular
  • balamiș-balmoș
  • balamiș-balmoș
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balamiș-balmuș
  • balamiș-balmuș
plural
genitiv-dativ singular
  • balamiș-balmuș
  • balamiș-balmuș
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balamiș-balmoș balamiș-balmuș

  • surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Ai fost și tu cînd ai fost, pe cînd te hrăneai cu balamiș-balmuș de la cumătru. ALECSANDRI, T. 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

balmoș balmuș (2) balmuj (2) balmăș (2) balmaș (2) balmăj (2) balmeș (2)

  • 1. regional Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt, smântână ori jintiță) cu puțin mălai.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 NODEX un exemplu
    exemple
    • Acum se pune Stan la pîndă în staul în mijlocul oilor, de bună seamă după ce cinară un balmoș păcurăresc. RETEGANUL, P. IV 16.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se îmbia ca țiganul la balmoș = a se invita (ca țiganul) la (chilipir sau, mai ales) la mâncare și băutură fară plată.
      surse: MDA2

etimologie: