2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

bali sf [At: LTR / Pl: ~ze / E: fr balise] 1 Semn topografic pentru indicarea punctelor de reper (de pe un teren). 2 Instalație de forme și mărimi diferite care emite semnale optice, fixată în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 Instalație specială care, cu ajutorul unor semnale optice, acustice sau de radio balizează aerodromurile, pistele sau traseele aeriene. 4 (Îs) ~ avertizoare Semnal fix așezat înaintea semnalelor de cale ferată.

BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal instalat pe apă sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. – Din fr. balise.

BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare care indică poziția unui punct topografic, delimitează zonele navigabile etc. – Din fr. balise.

BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare, de diferite forme și întrebuințări: a) semnal format dintr-un stîlp de lemn cu două perechi de scîndurele, fixate la partea lui superioară, care are rolul de a indica poziția unui punct topografic sau geodezic, făcînd posibilă reperarea de la distanță a acelui punct; b) corp plutitor (de formă geometrică regulată și de obicei iluminat noaptea), ancorat în mare pentru a delimita zonele navigabile sau pentru a indica punctele de navigație primejdioase; c) (la căile ferate) semnal neiluminat, în formă de dreptunghi, așezat la oarecare distanță înaintea semnalelor obișnuite, pentru a atrage atenția personalului de tren că se apropie de un semnal luminos.

BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare de diferite forme, servind la indicarea poziției unui punct topografic, la delimitarea zonelor navigabile pe mare. – Fr. balise.

balíză s. f., g.-d. art. balízei; pl. balíze

BALÍZĂ s.f. Semnal, geamandură care arată locurile primejdioase pentru navigație. ♦ Reper, indicator al poziției unui punct topografic. ♦ Indicator, semnal care arată prezența unui obstacol, a unui accident de teren etc. [< fr. balise].

BALÍZĂ s. f. 1. reper de navigație care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum și prezența unui obstacol. 2. reper indicator al poziției unui punct topografic. (< fr. balise)

BALÍZĂ ~e f. 1) Obiect special instalat pe apă sau pe uscat pentru a indica navigatorilor sau piloților locurile primejdioase pentru navigație sau limitele terenului de aterizare. ~ plutitoare. 2) Indicator destinat să semnaleze prezența unui obstacol sau accident de teren pe o cale de comunicație. 3) Reper care indică poziția unui punct topografic. [G.-D. balizei] /<fr. balise

baliză f. Mar. prăjină în vârf cu un butoiu sau cu un alt semn vizibil, arătând navigatorilor locurile periculoase.

*balíză f., pl. e (fr. balise). Mar. ceamandură.

baliza vt [At: DM / Pzi: ~zez / E: fr baliser] 1 A marca prin balize (1), diverse puncte de pe un teren. 2 A fixa o baliză (2) în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 A marca aerodromurile, pistele sau traseele aeriene cu balize

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe un teren. – Fr. baliser.

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

BALIZÁ vb. I. tr. A fixa o baliză, a marca (un teren) prin balize. [< fr. baliser].

BALIZÁ vb. tr. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize. (< fr. baliser)

A BALIZÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A marca prin balize; a prevedea cu balize. /<fr. baliser

*balizéz v. tr. (fr. baliser). Mar. Însemn pin balize: un fluviŭ balizat.

arată toate definițiile

Intrare: baliză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bali
  • baliza
plural
  • balize
  • balizele
genitiv-dativ singular
  • balize
  • balizei
plural
  • balize
  • balizelor
vocativ singular
plural
Intrare: baliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • baliza
  • balizare
  • balizat
  • balizatu‑
  • balizând
  • balizându‑
singular plural
  • balizea
  • balizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balizez
(să)
  • balizez
  • balizam
  • balizai
  • balizasem
a II-a (tu)
  • balizezi
(să)
  • balizezi
  • balizai
  • balizași
  • balizaseși
a III-a (el, ea)
  • balizea
(să)
  • balizeze
  • baliza
  • baliză
  • balizase
plural I (noi)
  • balizăm
(să)
  • balizăm
  • balizam
  • balizarăm
  • balizaserăm
  • balizasem
a II-a (voi)
  • balizați
(să)
  • balizați
  • balizați
  • balizarăți
  • balizaserăți
  • balizaseți
a III-a (ei, ele)
  • balizea
(să)
  • balizeze
  • balizau
  • baliza
  • balizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)